miercuri, 15 august 2007

dinamo cu d mic


Hai sa spunem lucrurilor pe nume. Cam asa am vazut eu meciul de ieri seara. Un Dinamo foarte mic, mic de tot, minuscul, inexistent pe teren timp de 90 de minute. Un meci in care am vazut cat de slaba e Dinamo la ora asta.
Sa joci la un moment dat 11 contra 9 si sa nu ajungi la poarta adversa e o rusine pe care rar am vazut-o eu de-a lungul timpului. Mai grav decat atat e ca nimeni de la Dinamo nu vede sau nu vrea sa vada jocul execrabil de aseara al echipei.



Acum nu ma intelegeti gresit. Nu spun ca Dinamo nu se poate califica. Sunt sanse destul de mari, pentru ca Lazio nu e asa de mare cum si-o imagineaza unii jucatori de la Dinamo, pentru ca returul se joaca la Bucuresti cu 30.000-40.000 de caini si alte rase romanesti prin tribuna, pentru ca Lazio nu joaca bine sub presiune, pentru ca e posibil ca publicul sa motiveze jucatorii dinamovisti mai mult decat au fost ei la Roma, si multe multe alte elemente care pot schimba scenariul din meciul tur. Sunt multe probabilitati la meciul retur. Ce-o sa fie dupa, in cazul unei nesperate calificari numai Dumnezeu stie.
Dar la ce sa te mai astepti cand la Roma, ieri seara 7-8 indolenti sau impotenti si-au batut joc de un meci ce le putea oferi cea mai mare oportunitate a carierei lor. O caracteristica a natiei romane pe care n-am s-o inteleg niciodata: Sa fii la un pas de a face istorie, cu toate armele in mana, cu un adversar sa spunem bunicel spre bun si sa nu reusesti sa faci absolut nimic, dar aboslut nimic.
Ce ramane si ce e important, e ideea de joc practicata de Dinamo aseara. Nu m-ar fi deranjat sa ia bataie cu 3-0 de la Lazio, deloc. M-a deranjat atitudinea si lipsa de ideei din jocul lui Dinamo.
Asa cum o vad eu pe Dinamo, nu e nici steaua si nici rapid si nici nu vreau sa fie(Doamne Fereste!!!). Nu-mi plac calificarile de dragul calificarilor cu fundul in poarta si autobaza ratb pe linia de 7 metri. Sunt total impotriva acestui stil de joc. Mai bine sa iei bataie jucand fotbal, decat sa te baricadezi. In primul rand pentru ca de fiecare data ramai cu senzatia ca nu ai meritat, apoi pentru ca aceasta teorie nu merge de multe ori si in al treilea rand pentru ca ori cate cupe si campionate ai castiga jucand la 1-0 (in minutul 90, penalty-uri inventate sau meciuri norocoase) spectacolul e cel care conteaza (ex:Abramovic s-a decis sa investeaza sute de milioane de euro in fotbal si sa revolutioneze intreg sistemul fotbalistic nu dupa un titlu sau o cupa castigata de vreo echipa, ci dupa un fabulos meci intre Manchester United si Real Madrid).
Ca jucatori nimeni, in afara de statisticieni si cativa asa zisi jurnalisti, nu si-i vor aminti pe Van Basten, Maradona, Ronaldinho, Zidane, Platini si pe toti ceilati pentru trofeele castigate ci pentru frumusetea fotbalului practicat, pentru magiile lor, pentru devotament si atitudinea aratata in teren.
Poate se va trezi pana la urma cineva sa dea semnalul de alarma. Ziarele din cate am citit eu azi n-au prea fost interesate de joc, ci ca de obicei de rezultat, de declaratii pompoase si analize idioate.

Singurul lucru frumos de-aseara au fost cei 1.000 de dinamovisti(nu 5.000 cum anuntau "marile" ziare de sport din Romania - o alta dovada in plus pentru toti necunoscatorii din presa care nu inteleg ca Dinamo nu e sustinuta de capsunari, tigani sau hoti de buzunare cum se intampla la altii --- Cum spune si un vechi "proverb" dinamovist : "Mai bine 1.000 devotati decat 10.000 de retardati").
Un grup frumos care a cantat tot meciul si care a reusit sa impresioneze placut chiar pe jurnalistii de la "Gazzetta dello Sport". Nu si pe cei de la Irriducibili care s-au pus pe scandari reinventate de genul :"la mama dei rumeni e una puttana"(provenita din celebra "la mama dei romani e una puttana" care cu siguranta o sa le fie cantata pe Lia Manoliu la retur) si incidente asupra unor oameni nevinovati care nu au nicio legatura cu fenomenul ultra.

Niciun comentariu: