Jurnal de Strasbourg - Parlamentul European - ultimul episod

...e joi dimineață și e foarte frig sau cel puțin așa ți se pare de la răceala care nu îți mai dă pace. Trebuie să mergi la birou, dar azi e zi scurtă. La 12:30 se încheie activitatea.

Ajuns înghețat la birou te încălzești puțin cu un ceai fierbinte la care se adaugă celebrul croissant.
Încăperea în care sunt birourile centrelor de informare e foarte friguroasă. Cei din Bulgaria au biroul, la propriu, în bătaia vântului. Dar mai e foarte puțin. Afară ninge și e vânt puternic.

Jurnal de Strasbourg - Parlamentul European - episodul 3

...e deja miercuri dimineață și e foarte frig. Pleci spre birou. Din nou pe jos.

De la Homme de Fer treci de Place Kleber pe lângă galeriile Lafayette. Îți continui apoi drumul pe Rue de Francs Bourgeois, intri pe Rue de Grandes Arcades și ajungi la Place Gutenberg, iar de aici ajungi imediat la catedrala Notre Dame. E imensă.

Observi ceva: În Strasbourg e frumos și pentru că cele mai înalte clădiri sunt bisericile. Trecând peste avantajele practice(ex. faptul că te poți orienta foarte ușor) orașul îți lasă impresia că e foarte aerisit, chiar dacă străzile sunt foarte înguste, lucru observat atunci când ai ajuns în oraș.

Jurnal de Strasbourg - Parlamentul European - episodul 2

...a doua zi trezirea e grea, ai dormit foarte puțin în ultimele 48 de ore, dar ce contează oboseala? A fost frumos și a meritat. Lași somnul pentru altă dată.

Pleci cu Doina spre Parlament. E 7:40, ninge și e frig. Trebuie să luați autobuzul 6 din stația de vis a vis de Halle. Autobuzul ajunge chiar aproape de Parlament.
În autobuz se urcă numai pe la prima ușă(excepția sunt cei cu cărucior, care urcă pe la a doua ușă) și se coboară pe celelalte. Nimeni nu încalcă această regulă deși ar putea dacă și-ar dori și nici nu există "jandarmi" la uși.

Jurnal de Strasbourg - Parlamentul European - episodul 1

E duminică noaptea și te duci la culcare, trebuie să dormi bine. Puțin, da bine.
E luni dimineața, parcă prea de dimineață pentru o zi de luni. Un început de săptămână rece la București.
Te trezești, bagajul e făcut, îți faci tabieturile și ieși pe ușă.

În fața scării te așteaptă taxiul. E amicul ăla al tău taximetrist pe care l-ai sunat de fiecare dată când a trebuit să pleci din țară la ore nu foarte prietenoase.

E frig afară și, ca de fiecare dată când se lasă frigul în București, mașinile aflate în trafic par mai multe ca de obicei. Te gândești:"Bine că nu e o oră de vârf".

Te urci in taxi și plecați spre aeroport cu o mică escală în zona Piața Victoriei la colega ta, Doina, care te va însoți în această călătorie.

La aeroport lucrurile merg bine, chiar mult mai bine decât te așteptai: check-in-ul se face ușor, nu sunt probleme. Sunt mulți oameni însă totul e chiar bine organizat. Aștepți îmbarcarea și apar rând pe rând europarlamentarii români. N-ai cum să nu îi observi. Toți cei prezenți în aeroport la acea oră sunt cu ochii pe ei și șușotesc în urma lor. Elena Băsescu și Vadim Tudor sunt cei mai "comentați".

Monolog pentru președintele României

Domnu' președinte zice pe Mediafax despre întârzierea accesului la spaţiul Schengen:

"Eu îmi asum responsabilitatea politică a întârzierii accesului României în spaţiul Schengen, pentru că sunt şeful statului şi cineva trebuie să-şi asume această responsabilitate".

Conform Mediafax, Traian Băsescu a menţionat însă că este "evident că marile noastre probleme sunt cantonate în zona Justiţiei şi fiecare trebuie să-şi asume responsabilităţile."

Delarațiile vin după ce, din păcate pentru România, mecanismul de cooperare şi verificare a fost anexat ca o condiţie pentru aderarea la spațiul Schengen.

M-am prăpădit insă de râs (și plâns în același timp) când am citit explicația cu care domnia sa își asumă "responsabilitatea politică" :

"...pentru că sunt şeful statului şi cineva trebuie să-şi asume această responsabilitate".

See you there !

BAHA Party 2010 - "Party now, ask later!" :
Saturday, December 11 at 11:00pm - December 12 at 8:00am


Sâmbătă, la petrecere! BAHA Party@Atelierul de Productie

Comunicarea: diferențele dintre bărbați și femei

Fac o mică intruziune și revin pentru câteva momente în mediul online.
Pentru că petrec mai puțin timp online am mai mult timp pentru diverse activități pe care le-am neglijat în ultima perioadă.

Una dintre activități e cititul, iar acum sunt la un subiect drag mie, "comunicarea". Și pentru că am vrut să citesc ceva actual și de calitate am dat o raită prin librării în căutarea unor titluri de referință pe tema asta. Problema e că mulți autori din ziua de azi adaugă la titlul cărții și sintagma "best seller", de parcă tot ce se publică azi e de calitate și se vinde ca pâinea caldă.

Mai toți autorii, în ziua de azi, au pe copertă eticheta "best seller" sau review-uri pline de cuvinte "eroice", scrise pe burtă de anumite instituții sau oameni celebri la care se adaugă, ca și la filme, o descriere care e mai bună decât cartea în sine. Nu vreau să mă apuc acuma să înșirui o listă întreagă de titluri, presupun că mulți s-au lovit de problema cărților mult prea lăudate care i-au dezamăgit atunci când le-au citit.

Sincer vă zic că nu am găsit absolut nimic care să merite măcar un leu cheltuit. Numai că, spre norocul meu, a fost cineva care mi-a adus aminte de o lucrare mai veche de o foarte bună calitate:

Pauză de masă ... reveniți

Acum la modă e să mergi din mediul offline în cel online. Dar cum o fi invers?

Pentru că îmi petrec prea mult timp pe net de azi intru în pauză de masă în mediul online și o să încerc să folosesc cât mai puțin posibil online-ul.

Așa că : see ya ... nu știu când !

You'll Never Walk Alone

Oricât ar zice oricine, mie tot îmi place mai mult varianta asta:
 

decât asta:

Fado Português de Nós

Fado, acest jazz portughez: