E luni dimineața, parcă prea de dimineață pentru o zi de luni. Un început de săptămână rece la București.
Te trezești, bagajul e făcut, îți faci tabieturile și ieși pe ușă.
În fața scării te așteaptă taxiul. E amicul ăla al tău taximetrist pe care l-ai sunat de fiecare dată când a trebuit să pleci din țară la ore nu foarte prietenoase.
E frig afară și, ca de fiecare dată când se lasă frigul în București, mașinile aflate în trafic par mai multe ca de obicei. Te gândești:"Bine că nu e o oră de vârf".
Te urci in taxi și plecați spre aeroport cu o mică escală în zona Piața Victoriei la colega ta, Doina, care te va însoți în această călătorie.
La aeroport lucrurile merg bine, chiar mult mai bine decât te așteptai: check-in-ul se face ușor, nu sunt probleme. Sunt mulți oameni însă totul e chiar bine organizat. Aștepți îmbarcarea și apar rând pe rând europarlamentarii români. N-ai cum să nu îi observi. Toți cei prezenți în aeroport la acea oră sunt cu ochii pe ei și șușotesc în urma lor. Elena Băsescu și Vadim Tudor sunt cei mai "comentați".
E și Radu cu ei. Doina îl observă prima și mergeți să vă salutați amicul.
Chiar dacă a fost de mai multe ori, Doina e bucuroasă că merge în pragul sărbătorilor la Strasbourg: orașul amenajat pentru sărbătoare, atmosfera, peisajul de iarnă alsacian și nu în ultimul rând cadourile.
Între două subiecte discutate cu Doina mai tragi puțin și cu ochiul la europarlamentari. La prima impresie cei mai vizibili pe sticlă sunt extravertiți. Unii dintre ei, mai tineri, chiar se dau într-un mic spectacol cochetând cu diverse domnișoare inocente atrase de o conversație tabu cu un europarlamentar.
La capitolul așa da, dintre toți cei prezenți, îl remarci pe Theodor Stolojan. E liniștit, manierat, înconjurat de o tonă de documente pe care le analizează atent. Lângă el este și Gabriela Crețu, o doamnă foarte cochetă ce citește cu foarte mare atenție o carte ce pare a avea cel puțin o mie de pagini.
Începe îmbarcarea.
În avion Doina schimbă câteva cuvinte cu Cristian Preda. Parlamentarii mai tineri își continuă show-ul. Dintre ei se remarcă unul care ți se pare că a folosit prea mult parfum pentru un zbor de luni dimineață. Lucrul ăsta îl remarcă și cei din jurul tău.
Avionul e plin. Europarlamentari, asistenți, jurnaliști, "TeamEuropeși", delegați, alții și tu. Nu e un loc liber. Unii merg la Strasbourg, alții la Bruxelles.
Se întârzâie decolarea însă nu e nicio problemă, cu siguranță că în zbor se va recupera timpul pierdut la decolare.
Decolarea e lină, așa cum numai la piloții români întâlnești.
În zbor totul decurge normal. Unii citesc, alții, "ca tot românul"(citândul pe un mare poet în viață), se joacă pe iPad, câțiva ascultă muzică, iar puțini pasageri visează.
Nici nu simți când începe procedura de aterizare și imediat ce se coboară dintre nori observi un peisaj superb.
Franța și Germania, una lângă alta. Munții și dealurile arată divin. E ceva zăpadă pe vârfuri. Mai aproape de Strasbourg terenul arabil, ca o paletă de culori arămii legate armonios, pare a fi o superbă operă de artă. Totul e aranjat, la locul lui, într-o ordine nemțească cu influențe de culoare din pictura franceză. Rămâi impresionat de cea ce vezi și te holbezi minute în șir la cea ce îți apare în față.
Aterizarea la Strasbourg se face la ora stabilită, la fel de lin ca decolarea din București. Cei care merg spre Bruxelles rămân în avion. Vor decola spre destinația finală în 30 de minute. Ceilalți coboară.
În drum spre ieșire Doina discută puțin cu jurnaliștii prezenți și doamna Macovei. La punctul de verificări toți stau la coadă, indiferent de statut. Nu există privilegii.
Treci de verificări, îți iei bagajul și mergi către stația de unde trebuie să iei trenul în direcția Strasbourg.
Aeroportul e în Entzheim, la vreo 10 minute de mers cu trenul de Strasbourg.
E 9:45 (ora Franței). Nu e nicio grabă. Trenurile vin cam la 15 minute, iar la Parlament trebuie să fii abia la ora 14:45. Treci prin pasajul dintre aeroport și stația de tren, îți iei biletul de la un tonomat(ca în orice țară civilizată), compostezi biletul și observi că următorul "shuttle" sosește în 4 minute.
E frig, mai frig ca la București, iar în stație bate un vânt rece venit din zona munților Pădurea Neagră aflați în apropiere. Sunt vreo 20 de oameni pe peron, inclusiv 5 bicicliști.
Observi casele, observi influența germană din această zonă a Franței. E foarte diferit de România.
Vine trenul, urci împreună cu Doina alături de cei 5 cicliști care își fixează bicicletele în zonele special amenajate. Sunt doar 3 stații scurte. În 10 minute vei fi în Strasbourg.
Strasbourg-ul e un oraș cu vreo 350.000 de locuitori, pe malul stâng al fluviului Rin, iar centrul orașului(vechiul oraș) e înconjurat de afluentul Ill al fluviului.
Pentru Strasbourg ți-ai setat și câteva repere. Trebuie să vizitezi "catedrala Notre Dame", o clădire imensă(probabil cea mai mare clădire din Strasbourg) construită pe stil gotic unde vei găsi și ceasul astronomic, "palatul Rohan", grădina botanică, muzeul zoologic și, dacă te pasionează, "muzeul de artă modernă".
Trebuie să mergi și la "Consiliul Europei", Comisia Europeană", "Curtea Europeană a Drepturilor Omului", "Institutul International pentru Drepturile Omului" sau "Fundația Europeană pentru Știință". Trebuie să le vezi.
Nu marchezi pe hartă Parlamentul pentru că oricum acolo vei merge acolo zi de zi.
Ajunși în gară vă îndreptați spre hotel. Nu e departe.
Deși e foarte frig sunt mulți bărbați care merg la costum pe biciclete. E al doilea lucru pe care îl observi.
Doamnele sunt toate cochete. În Strasbourg sunt puține doamne și domnișoare care poartă pantofi sport. Majoritatea sunt foarte stilate. Observi asta încă de la început.
Nu e nici forfotă. Toți sunt calmi și joviali.
Străzile sunt înguste, iar clădirile nu au mai mult de 5-6 etaje.
Doina, citind instrucțiunile primite de la Crina, arată calea: "Pe-acolo!". Trebuie să ajungeți pe rue Kuhn, la numărul 13. Găsiți repede strada și ajungeți la hotel.
Nu a durat mai mult de 5 minute drumul de la gară la hotel. Așa cum a zis Crina.
Ajunși acolo întâmpinați o mică problemă care însă se rezolvă rapid. Doina primește o cameră mică, dar călduroasă. Tu trebuie să mai aștepți. Se face curățenie.
Hotărâți să mergeți la Halle, singurul mall din Strasbourg. E aproape, iar instrucțiunile Crinei sunt din nou foarte utile.
Ajunși acolo te desparți de Doina și te duci în inspecție. Trebuie să fie ceva.
Prima surpriză e legată de prețuri. Sunt comparabile cu cele din România, asta deși mulți te-au avertizat că prețurile în Franța sunt mult mai mari decât cele din România. Unele produse, la haine în special, fiind chiar mai ieftine.
Un domn german care intră în vorbă cu tine chiar face o glumă:
"Femeile din Franța sunt așa de slabe pentru că preferă să își cumpere haine în loc să își ia ceva de mâncare."
Puțin mai târziu dai peste un ceas. E un Hublot care îți place de multă vreme și e la jumătate de preț față de ce ai găsit în România. Îți vine în minte un gând bun pentru importatorii de ceasuri din România care vând ceasuri la prețuri duble față de cele din Franța.
Fiind prima zi, te gândești că nu e cazul să îl cumperi pe loc, mai e timp și poți să mai aștepți. Poate vei găsi ceva și mai bun, dacă poate exista așa ceva.
La un moment dat vine un SMS de la Doina: "Lucinia a ajuns. Ne întâlnim la punctul de informare".
E timpul să mergi către Parlamentul European.
Fiind pentru prima dată la Strasbourg hotărăști împreuna cu Doina și Lucinia că ar fi plăcută o plimbare pe jos până la sediul Parlamentului, asta deși vremea nu e foarte călduroasă, iar Parlamentul e în celălalt capăt al orașului.
Treceți Pont de Paris, mergeți pe Rue du Noyer ajungeți la Homme de Fer - Place Kleber unde e instalat un brad imens - bradul Christkindelsmärick, o tradiție veche în Strasbourg. Anul acesta bradul are 32,5 metri și vânzătorii din zona se mândresc cu faptul că acest brad este cel mai înalt din toate timpurile depășind fostul "lider", bradul din 2009, cu 4,5 metri.
Continuați pe Rue de la Mesange, cu un mic stop la magazinul bio.
La intersecția Quai Schoepflin cu Place de Broglie, chiar înainte de Place de la Republique, vă opriți să admirați niște lebede.
Apoi vă continuați drumul pe lângă biblioteca național-universitară și ajungeți la Eglise Saint-Paul de Strasbourg, care se află într-un proces de recosmetizare.
De aici mergeți mai departe pe Quai Mullenheim, treceți podul chiar în zona sediului televiziunii ARTE pentru a ajunge pe Rue du General Uhrich.
De aici nu mai sunt decât 2 minute și ai ajuns la Parlament.
La Parlament primul lucru pe care îl faci e sa îți iei acreditarea. Trebuie să mergi în clădirea "Winston Churchill". Apoi, după formalități, treci și prin "Salvador de Madariaga".
De aici mergi la birou în clădirea "Pierre Pflimlin". La etajul 3, într-un spațiu deschis, se găsesc cele 27 de birouri de informare. Fiind destul de devreme tu, Doina și Lucinia sunteți primii. Nu e nimeni. 
Plecați la masă. Trebuie să ajungeți în clădirea "Louise Weiss", dar mai înainte lăsați la un birou din "Winston Churchill" niște documente de-ale Mădălinei, care nu a putut veni de data aceasta la Strasbourg.
Ajungeți în "Louise Weiss", iar pe un culoar cu câteva opere de artă se înfățișează intrarea la sala de mese. E oră de vârf. Sunt foarte mulți și abia găsiți un loc liber. Mâncarea e cât de cât ok. Câteva feluri de carne de vită și legume combinate într-un mod cel puțin haios pentru gusturile tale. Nu e foarte variat însă nu te poți plânge.
La o masă lângă voi, surprinzător, e domnul Stolojan, liniștit, singur, cu gândurile dânsului. Ești surprins de prezența domniei sale pentru că europarlamentarii au un restaurant dedicat. Te salută. Îl saluți.
După masă pleci să rezolvi celelalte task-uri administrative.
La întoarcere "biroul" s-a mai animat puțin. Sunt mai mulți oameni, iar multiculturalismul începe să își facă simțită prezența.
Primești un SMS. E Maya, o colegă din Bulgaria care reprezintă biroul din Cehia. Nu v-ați văzut până acum. Stabiliți să vă vedeți în hol. Discutați puțin după care apar câteva lucruri ce trebuie rezolvate atât de tine cât și de ea astfel încât amânați pentru mai târziu conversația. Te scuzi, se scuză și ea. Tu trebuie să faci o scurtă prezentare despre Parlamentul European la un eveniment organizat lunea următoare de Biroul de Informare din România și ai nevoie de o mică documentare. Maya are de rezolvat diverse probleme administrative.
Pleci în căutarea bibliotecii. E în aceeași clădire cu birou numai că este un pic mai greu de găsit(vei afla puțin mai târziu că și-au schimbat biroul de mai multe ori în ultimele luni) însă până la urmă ajungi în bibliotecă.
Acolo te documentezi, iar la un moment dat intră pe ușă Julien(colegul tău din Franța). Trebuie totuși să termini documentarea și stabilești cu Julien o întâlnire la finalul programului.
După ce ai terminat te întorci la birou. Acolo mai rezolvi câteva mici task-uri, după care urmează întâlnirea cu Maya și Julien. Trebuie să mergeți la o cafea.
Julien a primit însă o invitație la un eveniment organizat de ambasada Austriei și propune să mergeți împreună. Plecați cu tramvaiul D care vă lasă chiar lângă o sucursală Banca Franței. Vizavi e clădirea unde are loc evenimentul.
Acolo, multă lume. Reprezentanți ai comunității locale, reprezentanți din partea Austriei și așa mai departe.
După discursurile de rigoare urmează un scurt moment muzical, iar la final un mic rendez-vous cu vin și prăjituri. La rendez-vous faci cunoștință și cu câțiva colegi de birou ai lui Julien. Una dintre colege se numește Maria, care este tocmai din Columbia. La recepție sunt o mulțime de oameni din toate zonele lumii.
E deja foarte târziu, așa că te desparți de noii tăi amici și te îndrepți spre hotel. Ajuns acolo iei în primire camera. E mare, parcă prea mare, iar baia mică, foarte mică, dar ești mulțumit. Și adormi...
CONTINUAREA ÎN EPISODUL URMĂTOR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu