Pleci cu Doina spre Parlament. E 7:40, ninge și e frig. Trebuie să luați autobuzul 6 din stația de vis a vis de Halle. Autobuzul ajunge chiar aproape de Parlament.
În autobuz se urcă numai pe la prima ușă(excepția sunt cei cu cărucior, care urcă pe la a doua ușă) și se coboară pe celelalte. Nimeni nu încalcă această regulă deși ar putea dacă și-ar dori și nici nu există "jandarmi" la uși.
Nimeni nu împinge, nimeni nu încearcă să treacă în față.
Biletul costă 1,20 euro și îl iei direct de la șofer, după care îl compostezi și te așezi frumos la locul tău.
Toți (elevi, studenți, pensionari, șomeri, femei însărcinate, lucrători, angajați ai sistemului public de transport etc.), dar absolut toți plătesc serviciului public de transport local, fie prin abonament fie prin bilet. Nu există fraudă.
La fel ca și la tren, toți plătesc. Nu ai văzut vreo excepție de la regulă. Și îți spui: "E altceva!"
Autobuzul vă lasă foarte aproape de Parlament, la intersecția cu strada unde se află "Consiliul Europei"
Acolo au loc dezbateri, prezentări, discuții aprinse pe diverse teme. Iar la final cireașa de pe tort:
- Prezentarea făcută de Richard Balfe în fața șefilor de birou despre "Former Members' Association", o asociație ce cuprinde majoritatea foștilor membri ai Parlamentul European de-a lungul timpului.
Richard Balfe a fost europarlamentar în perioadele 1979-1984, 1984-1989, 1989-1994, 1994-1999 și 1999-2004 din partea Marii Britanii, iar în prezent este membru în comitetul executiv al "Former Members' Association".
La finalul discursului ești de-a dreptul fascinat de speech-ul lui Richard Balfe. Doina punctează și ea calitatea discursului, după care urmează un rămas bun în ropot de aplauze din partea celor prezenți în sală. Toți au rămas impresionați de Balfe.
Urmează o scurtă prezentare a activităților pe 2011 după care se încheie ședința.
Și vine prânzul, iar Lucinia propune o vizită la cantina vecinilor de la Consiliul Europei. Acolo e puțin diferit față de Parlament, meniul e ceva mai variat.
După masă te întorci la birou. Acolo te întâlnești cu Eniko, colega din Ungaria, care tocmai ce a ajuns. În scurt timp apar și ceilalți colegi din cele 27 de state membre. Te întâlnești cu Tuomas (Meurman), Pierre(Chambe), Sarah(Haaij), Patrick(Van Wersch), Giuliana(Santoro), Katherine(Collins), Irina(Fresco Verissimo), Anette(Grønbaek), Laura(Pardo Fernandez), Katerina(Fragidou), Donatienne(Claris), Oriol(Baró), Peter(Miltner), Noemi(Brousmiche), Thomas(Blonk), Chiara(Landolfo), Constanza(Cervino Rossel), Maya(Nikova) Enikö(Bálint), Julien(Heitz) și mulți mulți alții.
Discutați puțin despre "planul de acțiune". Toți vor să meargă la sesiunea plenară la care domnul José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, va răspunde întrebărilor din partea europarlamentarilor. Numai că tu trebuie să rezolvi ceva pentru Euroscola, concursul organizat de Biroul din România.
Ceilalți merg înainte urmând să ajungi și tu puțin mai târziu.
Rezolvi o parte din lucruri și mergi în clădirea "Louise Weiss" la hemiciclu, acolo unde se țin sesiunile.
Mergi la intrarea vizitatorilor și asiști, alături de colegii tăi, la discuții. Nu sunt foarte mulți europarlamentari în sală.
La un moment dat ia cuvântul și Petru Luhan, din Grupul Partidului Popular European.
Toate discuțiile, conduse de însuși președintele Parlamentului European, deși interesante, sunt lipsite de substanță, procedura fiind foarte seacă:
1- întrebare din partea europarlamentarului(timp de maxim un minut) după care
2- răspuns din partea domnul José Manuel Barroso(timp de maxim un minut).
După care se trece la întrebarea altui europarlamentar, fără a se reveni asupra întrebării anterioare. Probabil că asta e și una din cauzele pentru care nu sunt foarte mulți europarlamentari în sală.
La final, rămâi cu impresia că președintele Barroso a fost destul de sec în răspunsurile sale.
Urmează discuțiile despre buget și votul pentru anumite amendamente la raportul făcut de Jean-Paul Gauzès (PPE, Franța), după care te întorci la birou și reiei munca.
La finalul zilei stabilești cu ceilalți colegi ai tăi ora de întâlnire pentru "programul after hours". Rămâne stabilit să vă întâlniți la ora 20:00 în "Les Expats", un mic caffe-bar situat pe Rue Courtine nr. 3.
Te întorci la Halle, puțin shopping, la hotel si apoi pe jos până la "Les Expats".
Acolo îi găsești pe colegii tăi. Spațiul rezervat nu face față numărului mare de oameni prezenți. Faci cunoștință cu cei pe care nu îi știi și încep discuțiile. Sunt 32 de oameni din 27 de state europene, plus un australian, o domnișoară din Columbia și una din Statele Unite. Multiculturalism în adevăratul sens al cuvântului.
Se discută despre orice subiect posibil pe lumea asta până aproape de ora 4 dimineața. Vorbiți despre țigani, despre homosexuali, despre integrarea Turciei, despre fotbal, despre Cipru, Macedonia, China, religie, locurile de muncă și șomajul în diverse țări și multe, multe altele.
Ușor, ușor îți dai seama că oamenii, chiar dacă provin din diferite zone ale globului, nu sunt atât de diferiți cum ți se părea până atunci. E cu siguranță una dintre cele mai interesante discuții la care ai asistat vreodată.
În spatele vostru sunt 6 francezi care joacă poker susținuți de o "galerie" de peste 8 persoane, iar de fumat se fumează doar afară. Barul e plin și toți se distrează. Ai multe opțiuni la bar. Berea începe de la vreo 3 euro, vinul tot cam așa.
La 4:30 ești în camera de hotel. Somn, că a doua zi o iei de la capăt...
CONTINUAREA ÎN EPISODUL URMĂTOR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu