Jurnal de Strasbourg - Parlamentul European - episodul 3

...e deja miercuri dimineață și e foarte frig. Pleci spre birou. Din nou pe jos.

De la Homme de Fer treci de Place Kleber pe lângă galeriile Lafayette. Îți continui apoi drumul pe Rue de Francs Bourgeois, intri pe Rue de Grandes Arcades și ajungi la Place Gutenberg, iar de aici ajungi imediat la catedrala Notre Dame. E imensă.

Observi ceva: În Strasbourg e frumos și pentru că cele mai înalte clădiri sunt bisericile. Trecând peste avantajele practice(ex. faptul că te poți orienta foarte ușor) orașul îți lasă impresia că e foarte aerisit, chiar dacă străzile sunt foarte înguste, lucru observat atunci când ai ajuns în oraș.

Aici nu te simți sufocat de clădirile cu 10 sau mai multe etaje pentru că ele nu există. Mai ales în zona veche.

Strasbourg-ul mai e frumos și pentru că și-a păstrat arhitectura clădirilor de altădată. Chiar și clădirile mai noi se integrează perfect în peisaj.

După Catedrală trebuie să faci cale întoarsă spre Place de Broglie, trecând prin mai multe piețe amenajate pentru Crăciun unde comercianții te ademenesc cu tot felul de produse. Nu întâlnești țigăneala de la noi și nici mizeria specifică piețelor din România.

La un moment dat deviezi puțin drumul către Parlament pe Rue de la Fonderie, după care tot înainte pe Quai Finkmatt, să vezi și alte obiective.

Ajuns la Parlament rezolvi câteva task-uri urgente și pleci către hemiciclu. În drum te oprești din când în când la câteva lucrări de artă contemporană europeană expusă pe pereții interiori ai clădirilor prin care treci.

Înainte de pasarela dintre "Winston Churchill" și "Louise Weiss" te oprești la o expoziție cu vânzare organizată de niște ONG-uri.

La intrarea în "Louise Weiss" îl observi pe domnul Vadim Tudor care merge țanțoș către intrarea europarlamentarilor. E vesel. Schimbă două vorbe cu un jurnalist străin după care întră în zona rezervată europarlamenarilor. Fiecare grup politic are rezervată câte o zonă.

Prin zona de tranzit se perindă tot felul de oameni. De la fețe bisericești la fotomodele. Apar și grupurile de vizitatori.

Vin și ceilalți colegi ai tăi. E timp pentru o cafea la unul din barurile de la etajul inferior. Julien îți face cunoștință cu câțiva colegi de la Bruxelles, printre care și 3 români. Decideți să mergeți toți împreună în hemiciclu.

Ajungi la hemiciclu și te interesezi de programul sesiunilor. La ora 13:00 are loc decernarea premiului Saharov. Trebuie să mergi. E un eveniment special, iar prin Parlament umblă tot soiul de zvonuri legate de prezență lui Guillermo Fariñas.

Legat de acest premiu, pentru ediția 2010 au fost 9 nominalizări. Grupurile politice ale Parlamentului European și diferite grupuri de europarlamentari au propus următoarele nominalizări pentru Premiul Saharov 2010:

1. Mișcarea „Acces",

2. Al-Haytham Maleh,

3. organizația israeliană „Breaking the Silence",

4. Guillermo Farinas,

5. Aminetu Haidar,

6. Eritreea Dawit Isaak,

7. Birtukan Mideksa,

8. Părintele Thaddeus - Nguyen Van Ly și

9. misiunea creștină „Open Doors".

De menționat faptul că, pentru a fi nominalizați, candidații trebuie să fie sprijiniți de un grup politic sau de cel puțin 40 de europarlamentari. De asemenea, mulți dintre candidații la acest premiu sunt activiști pentru drepturile omului și democrație și au fost condamnați la închisoare.

Laureații Premiului Saharov din anii precedenți, precum liderul birmanez Aung San Suu Kyi (1990) și disidentului chinez Hu Jia (2008) sunt în continuare sub arest la domiciliu sau în închisoare.

Câștigătorul a fost anunțat la Strasbourg, pe 21 octombrie, de către președintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, și invitat la ceremonia decernării premiului la Strasbourg din 19 decembrie 2010.

Propus pentru premiu în numele celor care luptă pentru libertate și respectarea drepturilor omului în Cuba, Guillermo Fariñas, doctor în psihologie și disident politic, a făcut 23 de greve ale foamei pentru a protesta împotriva regimului cubanez.

Dar până la decernare mai e ceva timp. În hemiciclu discuțiile sunt în toi. Sunt foarte mulți europarlamentari prezenți. Se discută câteva inițiative cetățenești, au loc discuții cu privire la stabilitatea financiară din zona euro și votul pe draft-ul general al bugetului UE pentru anul financiar 2011.

Se apropie ora 13:00. Hemiciclu e arhiplin. Începe ceremonia de acordare a premiului, iar câștigătorul de anul acesta al Premiului Saharov pentru libertate de gândire a fost reprezentat în aulă, din păcate, de un scaun gol deoarece nu a primit autorizația necesară pentru a părăsi Cuba. 3 minute de aplauze triste.

Într-un mesaj audio înregistrat, Guillermo Fariñas a adresat mulțumiri și a criticat guvernul de la Havana, declarând: "Spre nenorocul celor care ne guvernează prost în propria noastră patrie, faptul că nu pot părăsi această insulă în care m-am născut și faptul că nu mai pot reveni în Cuba, în mod voluntar, reprezintă deja, în sine, dovada cea mai evidentă că, din nefericire, nu s-a schimbat nimic în sistemul autocratic al țării mele." Alte câteva minute de aplauze.


După încheierea ceremoniei și a conferinței de presă urmează sesiunea plenară în care se discută rezoluția Parlamentului European despre noua strategie pentru Afganistan. Un raport întocmit de italianul de centru-stânga Pino Arlacchi cere o abordare concentrată mai mult pe cetățeni.

Parlamentul European spune, în raport, că a venit momentul să se recunoască faptul că intervenția militară din Afganistan a eșuat și chiar a dus la deteriorarea securității.

Raportul acuză coaliția că a calculat greșit opțiunile.

Europarlamentarii cer o nouă strategie UE de ieșire, în cooperare cu afganii și negocieri cu talibanii. Ei acuză coaliția că a făcut calcule greșite. "Prezența talibanilor a fost subestimată, capacitatea guvernului Karzai de a oferi guvernare a fost supraestimată, deci s-a acordat puțină atenție reconstruirii și dezvoltării".

Se atrage atenția asupra costurilor uriașe ale războiului din Afganistan din perioada 2001 – 2009, estimate la 300 de miliarde USD, ce echivalează cu o sumă care depășește de 20 de ori PIB-ul Afganistanului și care, împreună cu noile operațiuni militare suplimentare preconizate, vor atinge peste 50 de miliarde USD pe an.

În plus, numai 20% din banii trimiși în Afganistan ajung la cetățenii afgani, 80% se pierd. Acest lucru se datorează parțial corupției din guvernul afgan. Dar o mare parte din acești bani se pierd nu din cauza corupției din guvernul afgan, ci din cauza risipei, duplicării, cheltuielilor excesive și inutile din domeniul consultanței și securității.

În această rezoluție principalul mesaj este că Uniunea Europeană ar trebui să înceapă să gândească singură înainte să acționeze în Afganistan. Prea multe greșeli s-au făcut pentru că Uniunea Europeană a urmat Statele Unite.


Și așa se încheie o nouă zi de muncă. Ești destul de obosit, puțin răcit, dar mai sunt multe de făcut. Ziua nu s-a încheiat încă.

De la Parlament pleci, de data aceasta, cu o cursă specială pentru cei care lucrează la instituțiile europene. Cobori din autobuz în centru pentru a merge la shopping. Un nou SMS. E Cristina: "Să mergi la McDonald's de la Halle. E primul restaurant deschis de ei în Franța.". O întrebi dacă, printr-un miracol, Cătălin a acceptat să meargă la masă. Răspunsul e cel așteptat: "Evident că nu!"

Mergi, bineînțeles, la Halle, iar prima țintă, "ca orice român", e cadoul pentru tine, ceasulul Hublot pe care l-ai văzut în prima zi. Mergi la casă și spui ce vrei să cumperi numai că, binențeles, cum i se întâmplă oricărui român, ceasul nu mai e. S-a vândut. E clar că ai început cu stângul.

Urmează alergatul după cadouri pentru prieteni. E greu, că-s mulți de mulțumit. După două ore(aproape un record personal) reușești să aduni ceva cadouri. Mai e și mâine o zi. Urmează vizita la Mac-ul din Halle. Mitul cu mâncarea care are un gust diferit în alte țări e doar un basm. Hamburgerul are același gust de plastic și acolo.

Acum trebuie să mergi la hotel. Ajuns acolo, lași cadourile și pleci pe jos către Place Gutenberg. Acolo te așteaptă Julien, Tuomas, Maya, Katerina, Anette etc. Încă o discuție de vreo 5 ore despre francezi, religia protestantă, homosexuali(un subiect la modă în Franța, cel puțin între cei cu care ești), Macedonia, europarlamentarii haioși și extravaganți din fiecare țară etc.

Noaptea o închei cu o sesiune de poze făcute pe străzile Strasbourg-ului pe o ninsoare puternică...
CONTINUAREA ÎN EPISODUL URMĂTOR