Fonduri europene

1-Politica de Coeziune 2007-2013

În perioada 2007-2013 Uniunea Europeană oferă asistenţă financiară nerambursabilă României prin următoarele trei instrumente structurale:
1. Fondul Social European (FSE),
2. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi
3. Fondul de Coeziune (FC).

Alocarea din partea Uniunii Europene de care beneficiază România prin aceste instrumente este de 19,67 miliarde Euro, la care se adaugă o cofinanţare naţională estimată la 5,6 miliarde Euro.

Din această alocare, suma de 19,2 mld. Euro este destinată obiectivului convergenţă, prin intermediul a şapte Programe Operaţionale:
• Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice
• Programul Operaţional Sectorial Mediu
• Programul Operaţional Sectorial Transport
• Programul Operaţional Regional
• Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
• Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative
• Programul Operaţional Asistenţă Tehnică

Programarea strategică a fondurilor structurale şi de coeziune a fost realizată prin Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, având la bază priorităţile strategice stabilite în Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013.


Implementarea strategiei CSNR se realizează prin programele operaţionale menţionate. CSNR 2007-2013 şi Programele Operaţionale finanţate din FEDR şi FC au fost aprobate în perioada iunie-iulie 2007, iar Programele Operaţionale finanţate din FSE în noiembrie 2007.

În ceea ce priveşte capacitatea instituţională de management a instrumentelor structurale, procesul de pregătire pentru dezvoltarea acestuia a început încă din anul 2004, concretizându-se în stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale (HG nr. 457/2008), fiind desemnate structuri distincte în cadrul ministerelor şi agenţiilor, având la bază şi experienţa acumulată în gestionarea fondurilor de preaderare.
De asemenea, au fost create mecanismele interne de funcţionare a structurilor,
urmărindu-se asigurarea premiselor necesare unei implementări eficiente dar şi riguroase a fondurilor.

Ministerul Finanţelor Publice, prin Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) îndeplineşte rolul de coordonator naţional al programării şi gestionării instrumentelor structurale, consfinţit prin HG nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale. Mecanismul de coordonare instituit prin acest act normativ permite o relaţionare inter-instituţională la toate nivelurile, respectiv decizional - politic, decizional de management şi tehnic - de execuţie.

Sistemul instituţional creat a fost evaluat de către Autoritatea de Audit şi Comisia Europeană prin intermediul misiunilor efectuate în perioada 2008-2009, finalizate prin acreditarea sistemelor de management şi control create pentru fiecare dintre cele şapte programe operaţionale, atestându-se astfel conformitatea procedurilor de implementare cu normele şi standardele europene.


2- Primele rezultatele de implementare a strategiei

România se află la prima perioadă de utilizare a instrumentelor structurale, ceea ce
presupune o evoluţie ceva mai lentă în primii ani (în contextul dificultăţilor implementării unui sistem nou şi complex de finanţare, atât la nivelul structurilor care gestionează programele operaţionale, cât şi al beneficiarilor).

Evoluţiile de până acum în ceea ce priveşte implementarea programelor operaţionale confirmă, în linii mari, aceste previziuni.

Astfel, anul 2007 a fost anul negocierilor cu Comisia Europeană pentru aprobarea CSNR şi a programelor operaţionale, precum şi al primelor lansări de cereri de proiecte.
Anul 2008 a fost cel al lansării în masă a cererilor de proiecte, până la sfârşitul anului fiind deschise către potenţialii beneficiari aproape toate operaţiunile prevăzute în programe (cca. 90%).
Anul 2009 poate fi caracterizat ca „anul contractării”, având în vedere creşterea rapidă a numărului de contracte / decizii de finanţare încheiate cu beneficiarii, iar din al doilea semestru se poate observa un progres evident la nivelul implementării efective a proiectelor şi al plăţilor efectuate.

În cifre concrete, la 30 septembrie 2009, stadiul general al implementării se prezenta astfel:
• Numărul total al proiectelor depuse pentru finanţare în cadrul celor 7 PO a fost de 12.975, în valoare de 23,6 mld. Euro.
Contribuţia UE solicitată este de cca. 16 mld. Euro, depăşindu-se astfel de 2,8 ori alocarea UE pentru perioada 2007-2009, care însumează 5,6 mld. Euro.
• Numărul contractelor/ deciziilor de finanţare încheiate cu beneficiarii de proiecte a fost de 1.887 (din cele 2.672 proiecte aprobate), cu o valoare eligibilă totală de 3,3 mld. Euro, din care contribuţia UE însumează 2,7 mld. Euro, reprezentând 47,6% din valoarea alocării UE pentru perioada 2007-2009.
• Plăţile de fonduri către beneficiari, reprezentând prefinanţări şi rambursări efectuate de autorităţile de management totalizau 447,8 mil. Euro, din care 443,7 mil. Euro reprezintă fonduri UE şi 4,12 mil. Euro co-finanţarea de la bugetul de stat.

În acelaşi timp, progresele înregistrate în anul 2009 creează premise favorabile pentru creşterea absorbţiei în anul 2010. Măsurile de simplificare a mecanismelor de accesare a fondurilor puse în aplicare în cursul anului 2009 şi cele pentru anul 2010, rodarea structurilor responsabile de gestionarea programelor operaţionale, interesul foarte ridicat al solicitanţilor de finanţare si creşterea experienţei beneficiarilor în implementarea proiectelor sunt factori care vor acţiona favorabil în direcţia accelerării ritmului de absorbţie.

Este de aşteptat ca în perioada următoare să fie necesare o serie de ajustări care ar putea conduce inclusiv la modificări ale programelor operaţionale aprobate.
De asemenea, va fi analizată şi necesitatea de a revizui unele ţinte la nivel de programe operaţionale. Nu în ultimul rând, se vor avea în vedere şi concluziile şi
recomandările ce vor fi formulate în cadrul următoarelor evaluări intermediare ale programelor.

În contextul menţinerii relevanţei strategiei de ansamblu privind implementarea în România a fondurilor structurale şi de coeziune, perfecţionarea sistemului de accesare şi implementare este o prioritate , în scopul asigurării unei infuzii rapide de capital în economie pentru diminuarea efectelor crizei economice, pentru a facilita realizarea unor investiţii esenţiale, cu impact la nivel naţional, regional şi local, precum şi pentru a evita dezangajări automate ale sumelor alocate României.


3- Stadiul implementării programelor operaţionale la 30 septembrie 2009

Cele 7 Programe Operaţionale prin care se implementează Cadrul Strategic
Naţional de Referinţă(CSNR) 2007-2013 beneficiază de:

A) o alocare de 19,213 mld. Euro din Fondurile Structurale:
• Fondul Social European (FSE),
• Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)şi
• Fondul de Coeziune (FC),
B) la care se adaugă o cofinanţare naţională estimată la 5,6 mld. Euro.

Repartiţia alocării UE pe cele 3 fonduri este următoarea:
• FEDR – 8,976 mld. Euro
• FSE – 3,684 mld. Euro
• FC – 6,552 mld. Euro

Distribuţia procentuală a alocării pe cele 7 Programe Operaţionale (PO) este ilustrată în imaginea de mai jos:

Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 a fost aprobat de Comisia Europeană în luna iunie 2007, iar cinci din cele 7 Programe Operaţionale au fost aprobate în luna iulie 2007 (PO Regional, POS Mediu, POS Transport, POS Creşterea Competitivităţii Economice şi PO Asistenţă Tehnică).

Cele 2 PO finanţate din FSE, şi anume POS Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) şi PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA) au primit aprobarea Comisiei Europene în luna noiembrie 2007.

Numărul total al proiectelor depuse pentru finanţare în cadrul celor 7 PO a fost de 12.975, în valoare de 23,6 mld. Euro. Contribuţia UE solicitată este de cca. 16 mld. Euro, depăşindu-se astfel de 2,8 ori alocarea Uniunii Europene pentru perioada 2007-2009, care însumează 5,6 mld. Euro. Raportat la întreaga alocare 2007-2013, valoarea contribuţiei UE solicitate prin proiectele depuse reprezintă aproximativ 83%.

Faţă de situaţia la sfârşitul anului 2008, numărul proiectelor depuse a crescut cu 79,3% (de la 7.235 de proiecte), iar valoarea acestora cu aproximativ 89% (de la 12,5 mld. Euro).

Comparativ cu stadiul la 31 decembrie 2008, numărul proiectelor aprobate până în septembrie 2009 a crescut de 6,3 ori (de la 423 de proiecte la 2.672 proiecte), iar valoarea lor a crescut de peste 2,5 ori (de la 2,14 mld. Euro la 5,3 mld. Euro).

Progresul în implementare se observă şi în ceea ce priveşte numărul contractelor de finanţare cu beneficiarii/ decizii de finanţare. Până în septembrie 2009, din cele 2.672 proiecte aprobate au fost semnate 1.887 contracte, în valoare eligibilă de 3,3 mld. Euro, din care contribuţia UE însumează 2,7 mld. Euro, ceea ce reprezintă 47,6% din valoarea alocării UE pentru perioada 2007-2009 şi 14% din totalul alocării 2007-2013.

Sumele contractate, repartizate pe fonduri, din contribuţia UE de 2,7 mld. Euro se prezintă astfel:
- 1,3 mld. Euro reprezintă contribuţie FEDR,
- 920 mil. Euro provin din Fondul de Coeziune şi
- 492 mil. Euro reprezintă contribuţie FSE.
Faţă de situaţia la sfârşitul anului 2008, numărul contractelor semnate la 30 septembrie 2009 a crescut de cca. 9 ori (de la 190 de contracte), iar valoarea acestora a crescut de peste 1,5 ori (de la 1,3 mld. Euro).

Trebuie menţionat faptul că în diferenţa dintre proiectele aprobate şi contractele semnate sunt incluse şi retragerile înainte de semnarea contractelor sau rezilierile de contracte. De exemplu, în cazul POS Competitivitate s-au înregistrat 138 de retrageri şi rezilieri, care reprezintă un procent de 3% raportat la numărul proiectelor depuse pe acest program până la 30 septembrie 2009 (4.715). Principalul motiv al acestor retrageri sau rezilieri de contracte îl constituie dificultăţile financiare cu care se confruntă unii beneficiari, în contextul economic actual.

Plăţile de fonduri către beneficiari, reprezentând prefinanţări şi rambursări efectuate de autorităţile de management până în septembrie 2009, totalizează 447,8 mil. Euro, din care:
- 443,7 mil. Euro reprezintă fonduri UE şi
- 4,12 mil. Euro co-finanţarea de la bugetul de stat.

Raportat la alocarea 2007-2009, volumul plăţilor din fonduri UE reprezenta, la 30 septembrie 2009, numai 8% şi doar 2,34% din întreaga alocare 2007-2013.
Plăţile din fonduri UE provin astfel:
- 226,5 mil. Euro din FEDR,
- 169,1 mil. Euro din Fondul de Coeziune şi
- 48,1 mil. Euro din FSE.

Volumul avansurilor primite de România de la Comisia Europeană în 2007, 2008 şi 2009 a totalizat 1,827 mld. Euro. Avansul primit împreună cu rambursările de fonduri de către Comisie acoperă alocările 2007 pentru 5 din cele 7 PO, iar pe baza declaraţiilor de cheltuieli din 2009 şi alocările 2007 pentru PO DCA şi PO AT vor fi acoperite.

Cu toate acestea, chiar dacă riscul dezangajării de fonduri este atenuat de volumul avansurilor primite de la CE, presiunea pentru absorbţie va fi foarte mare începând cu 2011. Având în vedere că regula „n+3/n+2” se aplică la nivel de program operaţional, nivelul foarte redus al plăţilor la data de 30 septembrie 2009 în cazul unor Programe Operaţionale conduce la concluzia că se impun măsuri urgente de accelerare a ritmului contractării şi implementării, pentru a se efectua plăţi care să asigure acoperirea alocărilor ulterioare anului 2007.


4- Perspective ale absorbţiei de fonduri

Instrumentele structurale reprezintă una dintre cele mai mari oportunităţi pentru România de a remedia deficienţele de dezvoltare socio-economică, de a moderniza economia şi societatea, de a creşte nivelul de calitate a vieţii şi, implicit, de a reduce decalajele de dezvoltare faţă de restul Uniunii Europene.

Mai mult decât atât, pe fondul constrângerilor bugetare generate de criza economică şi financiară, instrumentele structurale reprezintă o sursă de finanţare nerambursabilă semnificativă şi extrem de convenabilă.

Prin urmare, obiectivul României este acela de a asigura un nivel cât mai înalt de absorbţie al acestor fonduri până la finalul perioadei de programare 2007-2013.
Conform Guvernului României, CSNR are stabilita o ţintă de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune de cel puţin 90% din alocarea disponibilă.

În ceea ce priveşte ritmul de absorbţie, evoluţiile de până acum în ceea ce priveşte implementarea programelor arata o evoluţie lentă.
Astfel, anul 2007 a fost anul negocierilor cu Comisia Europeană pentru aprobarea CSNR şi a programelor operaţionale, precum şi al primelor lansări de cereri de proiecte.
Anul 2008 a fost cel al lansării în masă a cererilor de proiecte, până la sfârşitul anului fiind deschise către potenţialii beneficiari aproape toate operaţiunile prevăzute în programe (cca. 90%).
Anul 2009 poate fi caracterizat ca „anul contractării”, având în vedere creşterea rapidă a numărului de contracte / decizii de finanţare încheiate cu beneficiarii, iar din al doilea semestru se poate observa un progres evident la nivelul implementării efective a proiectelor şi al plăţilor efectuate.

În aceste condiţii, rata globală de absorbţie efectivă a fondurilor, luând în considerare avansurile şi plăţile intermediare efectuate de Comisia Europeană, se ridică la sfârşitul anului 2009 la cca. 10,3% din alocarea UE 2007-2013 (aferent unei sume primite de cca. 1,97 mld. Euro).

Separat pe cele trei instrumente structurale, rata de absorbţie este următoarea:
• FEDR – 10,3%
• FSE – 9%
• FC – 11,1%

Măsurile de simplificare a mecanismelor de accesare a fondurilor puse în aplicare în cursul anului 2009 şi cele din 2010, rodarea structurilor responsabile de gestionarea programelor operaţionale, interesul foarte ridicat al solicitanţilor de finanţare, creşterea experienţei beneficiarilor în implementarea proiectelor sunt factori care vor acţiona favorabil în direcţia accelerării ritmului de absorbţie.

Astfel, estimările de plăţi intermediare pentru anul 2010 se cifrează la 0,8 – 1 mld. Euro, la care se adaugă un avans de cca. 278 milioane Euro (prin modificarea Regulamentului CE nr. 1083/2006), ceea ce duce previziunile de intrări de fonduri structurale şi de coeziune de la Comisia Europeană la 1 – 1,25 mld. Euro.

Pentru anii următori Guvernul României preconizează o creştere în continuare a vitezei de absorbţie, la nivele anuale de 2,5 – 3 mld. Euro.

Absorbţia unor sume de acest ordin de mărime necesită eforturi deosebite pentru depistarea şi înlăturarea barierelor din calea implementării proiectelor finanţate din instrumente structurale (atât proiectele majore de infrastructură, cât şi cele destinate dezvoltării regionale şi locale, mediului de afaceri sau dezvoltării resurselor umane), precum şi pentru consolidarea capacităţii administrative a structurilor care asigură coordonarea, managementul şi controlul acestor fonduri.


5- Priorităţi tematice şi teritoriale

Elaborarea Cadrului Strategic Naţional de Referinţă, stabilirea alocărilor şi întocmirea strategiei naţionale a României pentru implementarea politicii europene de coeziune au avut loc într-un context în care produsul intern brut pe locuitor din România era mult sub standardele de dezvoltare ale Uniunii Europene, respectiv de 34,8% din media UE-25 (în anul 2005).

Plecând de la această stare de fapt, obiectivul global al strategiei de alocare a fondurilor structurale şi de coeziune, stabilit prin Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, a fost acela de reducere a disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi statele membre UE, prin generarea unei creşteri suplimentare de 15-20% a Produsului Intern Brut până în 2015.

În acest sens, prin CSNR au fost stabilite patru priorităţi tematice şi o prioritate teritorială:

A- Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene
A.1Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport
A.2 Consolidarea sinergiilor dintre mediu şi creşterea economică
A.3 Folosirea eficientă a resurselor energetice

B- Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti
B.1 Serviciile şi infrastructura de sprijin pentru afaceri
B.2 Dezvoltarea Turismului

C- Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România
C.1 Educaţie şi formare profesională
C.2 Parteneriatele între educaţie/cercetare şi mediul de afaceri
C.3 Utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor
C.4 Infrastructura educaţională
C.5 Orientare şi consiliere
C.6 Ocupare şi combaterea şomajului
C.7 Adaptabilitate şi flexibilitate
C.8 Incluziune socială
C.9 Sănătate şi bunăstare

D- Consolidarea unei capacităţi administrative eficiente
D.1 Capacitatea administraţiei româneşti de gestionare a instrumentelor structurale

E- Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate
În cadrul acestor priorităţi tematice, au fost propuse spre finanţare o serie de intervenţii în vederea reducerii decalajelor identificate în diversele sectoare/ domenii/regiuni şi prin care să poată fi asigurată implementarea priorităţilor de dezvoltare naţionale.

Aceste intervenţii au corespondent în axele prioritare/domeniile majore de intervenţie/operaţiunile din cadrul Programelor Operaţionale finanţate prin Instrumentele Structurale.


6- Contribuţia la realizarea obiectivelor Politicii de Coeziune, fondurilor structurale şi de coeziune şi a celor stabilite prin Orientările Strategice Comunitare pentru Coeziune

Pentru perioada de programare 2007-2013, stabilirea cadrului strategic de punere în aplicare a obiectivelor fundamentale ale Politicii de Coeziune şi ale instrumentelor structurale (aşa cum sunt stabilite prin Tratatele UE) s-a realizat prin elaborarea documentului „Orientările Strategice Comunitare pentru Coeziune” (OSC).

Având în vedere faptul că întreg teritoriul României este eligibil pentru finanţare în cadrul Obiectivului Convergenţă, prin strategia aprobată au fost identificate priorităţi de intervenţie care răspund într-o manieră integrată celor patru piloni definiţi prin OSC, în egală măsură:

1.1. Creşterea gradului de atractivitate a Statelor Membre, regiunilor şi oraşelor:
- Linia Directoare 1.1.1 “Extinderea şi îmbunătăţirea infrastructurii de transport”
- Linia directoare 1.1.2 “Consolidarea sinergiilor între protecţia mediului şi creşterea economică”
- Linia directoare 1.1.3 “Reducerea utilizării intensive a resurselor energetice tradiţionale în Europa”

1.2. Încurajarea inovării, antreprenoriatului şi creşterii economiei bazate pe cunoaştere:
- Linia directoare 1.2.1 “Majorarea şi direcţionarea mai bună a investiţiilor în domeniul CDI”
- Linia directoare 1.2.2 “Facilitarea inovării şi promovarea antreprenoriatului”
- Linia directoare 1.2.3 „Promovarea societăţii informaţionale pentru toţi”
- Linia directoare 1.2.4 “Îmbunătăţirea accesului la finanţare”

1.3. Crearea unor locuri de muncă mai multe şi mai bune:
- Linia directoare 1.3.1 “Atragerea şi menţinerea mai multor persoane pe piaţa muncii şi modernizarea sistemelor de protecţie socială”
- Linia directoare 1.3.2 “Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor şi a flexibilităţii pe piaţa forţei de muncă”
- Linia directoare 1.3.3 “Creşterea investiţiilor în capitalul uman printr-o mai bună educaţie şi calificare”
- Linia directoare 1.3.4 “Capacitatea administrativă”

1.4. Dimensiunea teritorială a politicii de coeziune
- Linia directoare 1.4.1 “Contribuţia oraşelor la creşterea economică şi la creşterea ocupării”


7- Dificultăţi şi provocări în implementarea priorităţilor şi strategiei aprobate

Deşi România a fost printre primele State Membre ale căror programe operaţionale au fost aprobate de către Comisia Europeană, demararea efectivă a implementării strategiei aprobate prin CSNR şi programele operaţionale a fost mai lentă.

Principalele obstacole întâmpinate în procesul de demarare a implementării programelor operaţionale şi, ulterior, în implementarea efectivă a proiectelor, au fost de natură diversă, începând cu dificultăţile în pregătirea portofoliului de proiecte şi în lansarea cererilor de proiecte, apoi întârzieri în evaluarea şi selecţia proiectelor, dificultăţi în demararea implementării proiectelor la nivelul beneficiarilor, în special a proiectelor majore, barierele legislative, în special cele bugetare, dar nu numai, precum şi problemele de natură instituţională.
a) Pregătirea portofoliului de proiecte
Pregătirea unui portofoliu de proiecte care să asigure o accesare rapidă a fondurilor imediat după aprobarea şi lansarea programelor a constituit una din priorităţi. Cu toate acestea, capacitatea relativ limitată a autorităţilor publice (atât centrale, cât şi locale) în ceea ce priveşte identificarea, prioritizarea şi pregătirea proiectelor de investiţii a reprezentat un impediment semnificativ în realizarea acestui demers, ceea ce s-a reflectat deseori într-o calitate a proiectelor sub nivelul solicitat.

Un exemplu, în acest sens, este dat de infrastructura de transport de interes european şi naţional, unde, deşi beneficiarii au avut la dispoziţie sursele de finanţare a asistenţei tehnice necesare pentru elaborarea şi pregătirea proiectelor majore de investiţii, calitatea foarte slabă a asistenţei tehnice, precum şi capacitatea redusă a beneficiarilor de a asigura un management eficient al proiectelor de asistenţă tehnică a dus, până în
prezent, la existenţa unui număr redus de proiecte mature aflate în portofoliul autorităţii de management.

În unele domenii, constituirea cu întârziere a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI) ca o precondiţie instituţională pentru finanţarea anumitor proiecte (în sectorul de apă şi apă uzată, managementul deşeurilor sau dotări cu echipamente ale bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă) a constituit o altă cauză majoră de întârziere în procesul de pregătire şi depunere a proiectelor.
b) Lansarea cererilor de proiecte
Aşa cum a fost precizat mai sus, aprobarea programelor operaţionale nu a fost transpusă într-o lansare imediată a liniilor de finanţare aprobate în cadrul strategiei, cele mai multe lansări fiind realizate la sfârşitul anului 2007 şi prima parte a anului 2008; în câteva cazuri însă, finanţarea nu este încă deschisă.

Un factor decisiv în ceea ce priveşte lansarea cererilor de proiecte l-a constituit viteza cu care diversele autorităţi de management au pregătit prima generaţie de ghiduri ale solicitanţilor. Abordarea cvasi-generală a fost aceea de a pregăti aceste ghiduri ca documente detaliate şi cuprinzătoare, care să descrie pe larg cerinţele necesare
pentru elaborarea cererilor de finanţare şi a documentaţiei asociate, procesul de depunere, precum şi contractarea asistenţei.

O altă dificultate cu un impact direct asupra lansării unora dintre cererile de proiecte a fost reprezentată de absenţa unor strategii naţionale în diverse domenii sau de necesitatea elaborării unor strategii noi, inovative, strategii care să asigure pe de o parte, principalul reper de selecţie a proiectelor, iar pe de altă parte, să asigure o implementare coordonată şi complementară a proiectelor cu finanţare europeană şi a celor ce beneficiază de alt tip de finanţare (naţională, locală sau externă).

Principalele măsuri pe care autorităţile de management le-au luat în vederea impulsionării procesului de definitivare a acestor strategii au constat fie în contractarea de asistenţă tehnică specifică pentru elaborarea documentelor relevante (ex. polii de creştere, polii de competitivitate), fie în intensificarea dialogului cu structurile responsabile de elaborarea acestor strategii.

Lansarea anumitor tipuri de intervenţii a depins de anumite modificări ale legislaţiei naţionale într-un anumit domeniu, modificări care s-au reflectat în ghidurile solicitanţilor, ceea ce a condus la întârzieri în lansarea cererilor de proiecte. Un astfel de exemplu este reprezentat de legislaţia privind documentaţia tehnico-economică aferentă iniţierii şi aprobării investiţiilor publice (reglementată prin HG nr. 28/2008, care a intrat în vigoare în martie 2008).
c) Evaluarea, selecţia şi contractarea proiectelor
O problemă majoră care se regăseşte la nivelul tuturor programelor operaţionale (exceptând proiectele majore, care au un sistem specific de pregătire, depunere, evaluare şi aprobare) este durata relativ mare de evaluare şi selecţie a proiectelor, de la depunerea unui proiect şi până la notificarea beneficiarului cu privire la rezultatul evaluării înregistrându-se, de regulă, între 6 şi 10 luni (în special la operaţiunile la care cererile de finanţare au depăşit cu mult estimările atât din punct de vedere al numărului cât şi al valorilor asistenţei solicitate).

Principalele cauze identificate de către autorităţile de management vizează: numărul insuficient de evaluatori raportat la numărul de proiecte primite şi/sau întârzierile în contractarea unor evaluatori externi independenţi (acestea din urmă fiind generate de dificultăţi în procesul de lansare şi derulare a achiziţiilor publice aferente); lansarea simultană a mai multor operaţiuni din cadrul aceleiaşi axe prioritare, ceea ce a impus o programare a activităţii de evaluare pe apeluri, astfel încât unele proiecte au intrat cu întârziere în evaluare; lipsa de experienţă în întocmirea de proiecte a solicitanţilor (în special IMM şi autorităţi locale din oraşele mici şi mijlocii) corelat cu documentaţia complexă solicitată la depunerea cererilor de finanţare, fapt care a condus la necesitatea solicitărilor de clarificări, prelungind astfel procesul de evaluare şi selecţie.

Pe lângă durata procesului de evaluare şi selecţie, la nivelul acestui proces au fost remarcate şi alte tipuri de probleme care se reflectă în final asupra procesului de absorbţie: înregistrarea unui număr mare de proiecte în ultimele zile dinaintea termenului limită de depunere, ceea ce a condus la întârzierea procesului de evaluare şi selecţie a proiectelor depuse; dificultăţi în întocmirea unui dosar de cerere de finanţare în special pentru solicitanţi reprezentând mediul privat, din punct de vedere al efortului financiar şi de timp; respingerea unui număr relativ mare de proiecte (cca. 35% din totalul proiectelor depuse) în urma verificării administrative şi a eligibilităţii, ca urmare a neîntocmirii corespunzătoare a proiectelor; condiţii specifice de eligibilitate foarte stricte pentru anumite categorii de proiecte, referitoare la infrastructură (clădire, teren) sau finanţarea activităţilor corespunzătoare (de exemplu, în cazul operaţiunilor de investiţii productive, atât pentru IMM, cât şi pentru întreprinderi mari, un solicitant putea depune o cerere de finanţare pentru o activitate descrisă de un singur cod CAEN, în situaţia în care anumite procese tehnologice pot cuprinde activităţi cu coduri CAEN diferite).

O dificultate semnificativă apărută în procesul de contractare în anul 2009 a fost generată, pe fondul crizei financiare, de deprecierea substanţială a valorii monedei naţionale în raport cu Euro (peste 20%) în perioada septembrie 2008 – ianuarie 2009. Aceasta a afectat în special pe acei beneficiari (de regulă privaţi) care au depus, în cadrul apelurilor lansate în prima jumătate a anului 2008, proiecte care necesitau cheltuieli în valută într-o proporţie însemnată şi al căror buget a fost estimat de beneficiarii respectivi în lei, la cursul valutar în vigoare la acea dată.
d) Demararea implementării proiectelor la nivelul beneficiarilor
Nivelul încă redus al plăţilor către beneficiari, precum şi al rambursărilor efectuate de către CE, relevă existenţa unor probleme şi dificultăţi majore la nivelul beneficiarilor în ceea ce priveşte implementarea proiectelor.

Principalele cauze ale acestor întârzieri sunt determinate de următoarele aspecte majore:
1. Dificultăţi în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică. Au fost înregistrate întârzieri în procesul de atribuire a contractelor de achiziţie publică, din cauza unor factori precum:
- Lipsa unor ghiduri orientative şi de bune practici pentru autorităţile contractante, adaptate specificului diverselor contracte de achiziţie: lucrări, servicii (inclusiv consultanţă), furnizare de bunuri;
- Elaborarea cu întârziere a documentaţiilor de atribuire de către beneficiari / consultanţi;
- Lipsa de experienţă a beneficiarilor în promovarea/implementarea investiţiilor de anvergură în infrastructură;
- Interpretări diferite ale unor aspecte legislative ale achiziţiilor publice de către reprezentanţii organismelor desemnate cu rol în monitorizare şi control (ANRMAP, UCVAP şi CNSC) care au dus la întârzierea proceselor de atribuire a contractelor, prin emiterea unor Note intermediare /Avize consultative, anularea procedurilor etc.;
- Lipsa unor modele de contracte de achiziţie sectoriale în câteva domenii cheie (mai ales în domeniul lucrărilor de infrastructură: alimentare cu apă, tratarea apelor uzate, deşeuri solide, transport rutier, transport feroviar etc.), care să fie utilizate de beneficiari ca reper la încheierea contractelor rezultate în urma finalizării procedurilor de achiziţie;
- Numărul mare de contestaţii ale procedurilor de achiziţii publice, la care se adaugă termenele mari de emitere a deciziei CNSC şi procese amânate la Curtea de Apel, inclusiv anularea, respectiv reluarea procedurilor de achiziţie publică;
- Reluarea procedurii de achiziţie pentru contractele de asistenţă tehnică ca urmare a modificărilor criteriilor de calificare şi selecţie şi a criteriilor de atribuire.

2. Dificultăţi în asigurarea resurselor financiare necesare demarării proiectelor sau a contribuţiei proprii la finanţarea proiectelor, în special ca urmare a efectelor crizei economice.

3. Capacitate şi expertiză destul de limitată a beneficiarilor din administraţia centrală şi locală de a pregăti şi implementa corespunzător proiecte; deficienţele vizează în principal:
- inexistenţa unui personal specializat suficient şi cu experienţă, mai ales la nivelul autorităţilor locale din oraşele mici şi mijlocii;
- lipsa unei planificări strategice şi a unei programări bugetare riguroase;
- competenţe scăzute în domenii cheie precum managementul de proiecte, achiziţiile publice sau managementul financiar-bugetar.
e) Bariere legislative cu impact asupra ritmului de absorbţie
Barierele legislative pot interveni în toate etapele de implementare a programelor operaţionale, de la cele de definire a strategiilor sectoriale, la cele de pregătire a ghidurilor solicitanţilor, în contractarea proiectelor, şi ulterior în implementarea acestora.

Cele mai importante deficienţe legislative cu caracter orizontal derivă din legislaţia bugetară, care conţine o serie de prevederi restrictive de natură să afecteze implementarea eficientă şi rapidă a proiectelor finanţate din fondurile structurale şi de coeziune.

Pe lângă problemele legislative cu caracter orizontal, autorităţile de management şi beneficiarii au întâmpinat o serie de dificultăţi legate de legislaţiile sectoriale specifice, cum ar fi: legislaţia privind asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, lipsa normelor de aplicare a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, lipsa normelor de aplicare a Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie etc.
f) Probleme instituţionale
Evaluările de sistem realizate de către Autoritatea de Audit şi Comisia Europeană prin intermediul misiunilor efectuate în perioada 2008-2009 s-au finalizat prin acreditarea sistemelor de management şi control pentru toate cele şapte programe operaţionale (dintre care şase programe în cursul anului 2009), atestându-se astfel conformitatea procedurilor de implementare cu normele şi standardele europene. Cu toate acestea, dificultăţile instituţionale, în special cele legate de complexitatea procedurilor şi de stabilitatea personalului, continuă să existe.


8 - Cooperarea teritorială europeană în România

În perioada 2007-2013, România beneficiază de fonduri comunitare nerambursabile alocate în cadrul obiectivului Cooperare Teritorială Europeană, prin intermediul a 11 programe operaţionale pentru care Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului are calitatea de Autoritate (Comună) de Management / Autoritate Naţională.

Specificul Programelor de Cooperare Teritorială Europeană presupune cooperarea regiunilor din România cu regiuni din statele vecine (în cadrul cooperării transfrontaliere), cu regiunile dintr-un anumit spaţiu geografic (în cadrul cooperării transnaţionale), precum şi cu regiuni din orice stat membru al Uniunii Europene (în cadrul cooperării inter-regionale), prin intermediul unor proiecte gestionate şi administrate în comun de partenerii din statele participante.

8.1 Stadiul implementării Programelor de Cooperare Teritorială Europeană

A) Programe pentru care Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului este Autoritate de Management

a) Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013 (finanţat din FEDR)
În zona de graniţă dintre România şi Bulgaria se derulează primul program de cooperare transfrontalieră cu cele două state având calitatea de membre ale UE, program ce a fost aprobat la 18 decembrie 2008 de către CE. Aria de cooperare a acestui program operaţional acoperă 7 judeţe în România şi 9 districte în Bulgaria.
Rezultate în implementare. Până în prezent, instituţiile implicate în gestionarea programului, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului din România şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Lucrărilor Publice din Bulgaria, au lansat 3 apeluri de proiecte şi un apel pentru colectarea de idei de proiecte strategice.
Primul apel s-a încheiat în septembrie 2008 cu depunerea a 51 de propuneri de proiecte, a căror evaluare s-a finalizat în data de 7 februarie 2009. Dintre acestea, 18 proiecte cu o valoare totală de 7,96 mil. Euro au fost aprobate de Comitetul Comun de Selecţie în data de 19 februarie 2009. Dintre proiectele aprobate, unul este în domeniul accesibilităţii, patru în domeniul mediului şi treisprezece în domeniul dezvoltării economice şi sociale.
Perioada estimativă pentru semnarea contractelor aferente proiectelor aprobate este primul trimestru al anului 2010.
Al doilea apel de proiecte, adresat unui proiect strategic, care vizează situaţia şi evoluţia socio-economică în zona de graniţă dintre România şi Bulgaria în perioada 2009-2015, s-a încheiat la 15 ianuarie 2009 cu depunerea a două proiecte. Bugetul alocat proiectului câştigător este de aproximativ 6 mil. Euro, din care aproximativ 5 mil. Euro reprezintă fonduri UE. Evaluarea acestor proiecte s-a încheiat în data de 4 februarie 2009, iar proiectul câştigător a fost aprobat în reuniunea Comitetului Comun de Selecţie din 19 februarie 2009.
Ulterior, au fost semnate contractele de cofinanţare cu partenerii români şi contractul de finanţare FEDR cu Partenerul Lider, în valoare totală de 5,8 mil. Euro.
Al treilea apel de proiecte, în derulare până în aprilie 2010, dispune de un buget aproximativ de 101 mil. Euro, din care 88,9 mil. Euro contribuţie FEDR. Depunerea de proiecte se face continuu până la data de 30 aprilie 2010, iar evaluarea proiectelor depuse are loc trimestrial. Din octombrie 2008, de când a fost lansat apelul şi până în septembrie 2009 au fost depuse 179 de proiecte, valoarea totală a acestora reprezintă aproximativ 270% din bugetul de care dispune apelul.
După solicitările primite din partea potenţialilor aplicanţi cu privire la dezvoltarea de posibile proiecte strategice în contextul programului, a fost aprobată în cadrul reuniunii Comitetului Comun de Monitorizare al programului, în data de 23 iunie 2009, la Vidin, o “Metodologie pentru generarea de idei de proiecte strategice”, precum şi calendarul de derulare a apelului de idei de proiecte strategice. La termenul limită pentru depunerea ideilor de 85 proiecte strategice, 31 august 2009, au fost depuse 50 astfel de idei, cu bugete ce reprezintă 135% din valoarea bugetului alocat pentru întreg programul.
Până în luna septembrie 2009 au fost depuse cereri de rambursare numai pentru cheltuielile efectuate din asistenţa tehnică a programului, în valoare de 145.496 euro.

b) Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia (finanţat din Instrumentul de Asistenţă pentru Preaderare)
Comisia Europeană a adoptat, prin Decizia C(2008) 1076 din 27 martie 2008, Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia, care acoperă 3 judeţe în România şi 5 districte în Serbia. Programul este finanţat de UE prin Instrumentul de Asistenţă pentru Preaderare (IPA) şi cofinanţat de statele partenere în program.
Rezultate în implementare. Lansarea primului apel pentru propuneri de proiecte, având o sumă alocată de cca. 10,5 mil. Euro, a avut loc în data de 30 aprilie, cu termen limită de depunere 29 iulie 2009. În total au fost depuse 166 de proiecte, din care 58 în cadrul Axei prioritare 1 – Dezvoltare economică şi socială, 20 în cadrul Axei prioritare 2 – Mediu şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi 88 în cadrul Axei prioritare 3 – Promovarea activităţilor de tipul „people to people”.

c) Programul Operaţional Comun România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013 (finanţat din Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat)
Programul Operaţional Comun România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013 a fost aprobat de către CE în 29 iulie 2008 şi acoperă 8 judeţe în România, trei oblast-uri în Ucraina şi întregul teritoriu al Republicii Moldova.
Rezultate în implementare. Lansarea oficială a programului a avut loc în luna aprilie 2009, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Iaşi. Primul apel de propuneri de proiecte a fost lansat pe data de 1 iulie 2009, iar termenul limită pentru depunerea proiectelor a fost 28 octombrie 2009 pentru Priorităţile 1 şi 2 ale programului („Spre o economie competitivă a zonei de frontieră”, „Mediu şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă”) şi 28 septembrie 2009 pentru Prioritatea 3 „Cooperare people to people”.
Suma totală alocată primei cereri de propuneri de proiecte este de 35 mil. Euro, dintre care 30 mil. Euro pentru Priorităţile 1 şi 2 şi 5 milioane pentru Prioritatea 3.
În perioada iulie-august 2009, Autoritatea Comună de Management, cu sprijinul Secretariatului Tehnic Comun a organizat două forumuri pentru căutare de parteneri precum şi seminarii şi sesiuni de instruire pentru potenţialii beneficiari, în fiecare judeţ aflat în aria programului, în vederea familiarizării acestora cu specificul programului şi pentru a-i sprijini prin furnizarea de clarificări şi informaţii în vederea realizării unor proiecte. Ca urmare a acestei cereri de proiecte au fost depuse 422 de proiecte, dintre acestea 266 fiind adresate priorităţilor 1 şi 2 care vizează proiecte de infrastructură în domeniul transportului, managementului frontierei, energiei, managementului apei, mediului şi pregătirii pentru situaţii de urgenţă.

d) Programul Operaţional Comun „Marea Neagră 2007-2013” (finanţat din Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat)
Programul Operaţional Comun „Marea Neagră 2007-2013” a fost aprobat în 27 noiembrie 2008. Aria eligibilă a programului cuprinde 10 state: Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Rusia, Turcia, Ucraina. Unele dintre acestea participă cu întreg teritoriul naţional (Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova şi Georgia), altele numai cu regiunile din vecinătatea bazinului (Bulgaria, Grecia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina). În România sunt eligibile cele 6 judeţe din regiunea Sud-Est, respectiv: Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea.
Rezultate în implementare. În calitate de Autoritate Comună de Management, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a anunţat în data de 30 iunie 2009 deschiderea primului apel de propuneri de proiecte, cu termen de depunere 12 octombrie 2009. Pentru acest prim apel de propuneri de proiecte sunt disponibile fonduri ENPI în valoare de cca. 3,3 mil. Euro, iar Turcia participă cu fonduri IPA în valoare de 1,34 mil. Euro. Cofinanţarea comunitară se ridică la 90% din valoarea cheltuielilor eligibile la nivel de proiect. În cadrul acestui apel au fost depuse 173 de proiecte, iar procesul de evaluare şi selecţie a început în data de 10 noiembrie 2009.

B) Programe pentru care Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului este Autoritate Naţionala
a) Programul de Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei
Programul a fost aprobat de Comisia Europeană în data de 20 decembrie 2007, având următoarea arie de acoperire: trei state membre vechi (Austria, Grecia şi Italia); cinci state membre noi (Bulgaria, Ungaria, România, Slovenia, Slovacia); un stat candidat (Croaţia); un stat cu statut de candidat cu care nu au fost demarate negocierile (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei); patru state potenţial candidate (Albania, Bosnia,
Muntenegru şi Serbia); două state cu care UE are relaţii speciale: Moldova şi Ucraina (Oblasturile Cjermovestka, Ivano-Frankiviska, Zakarpatska şi Odessa).
Rezultate în implementare. În cadrul primei cereri de proiecte - prima etapă (Expresii de Interes), lansată în data de 5 mai 2008 şi finalizată în data de 13 iunie 2008, din 822 de proiecte depuse la nivel de program, 400 de proiecte (eligibile din punct de vedere administrativ) au fost cu participare românească , din care 72 de proiecte
au fost invitate să depună aplicaţia completă din 90 invitate în total.

b) Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România
Programul a fost aprobat de Comisia Europeană în data de 21 decembrie 2007, având ca arie de acoperire regiunile NUTS III, situate la graniţa dintre cele două ţări: 4 judeţe din România (Timiş, Arad, Bihor, Satu Mare) şi 4 judeţe din Ungaria (Csongrád, Békés, Hajdú-Bihar, Szabolcs-Szatmár-Bereg).
Rezultate în implementare. În cadrul primei cereri de proiecte (soft) lansate în data de 15 octombrie 2008, cu termen de depunere 30 ianuarie 2009, au fost depuse un număr de 196 proiecte. Dintre acestea, un număr de 134 de proiecte au trecut de evaluarea formală şi a eligibilităţii şi sunt propuse a fi evaluate din punct de vedere calitativ. În perioada 24-25 iunie 2009, a avut loc cea de-a patra întâlnire a Comitetului Comun de Selecţie. Astfel, 90 de proiecte au fost propuse pentru finanţare, solicitând un buget de cca. 12,63 mil. Euro din FEDR (din care contribuţia României este de 50%). În prezent proiectele se află în faza de semnare a contractelor de finanţare pentru fondurile FEDR cu Autoritatea de Management şi a contractelor de cofinanţare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

8.2 Contribuţia programelor de cooperare teritorială europeană la Strategia Dunării

Dezvoltarea durabilă şi integrată a regiunii dunărene reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale României şi altor state riverane. În viziunea României, obiectivele majore care trebuie urmărite în procesul de elaborare şi
implementare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării sunt:
- O regiune dunăreană dinamică, competitivă şi prosperă;
- Crearea unor sisteme integrate de transport şi monitorizare a protecţiei mediului;
- Ape mai curate, protejarea bio-diversităţii, combaterea poluării transfrontaliere şi reducerea riscului de
inundaţii;
- Îmbunătăţirea capacităţii administrative, stimularea schimburilor culturale şi a contactelor „people-to-people”.

Domeniile de acţiune prioritare sunt: dezvoltare socio-economică; conectivitate şi accesibilitatea regiunilor; protecţia mediului şi prevenirea riscurilor.

Cu privire la contribuţia programelor de cooperare teritorială europeană 2007-2013 la realizarea şi implementarea Strategiei Dunării, se pot sublinia următoarele aspecte:
• Toate programele de cooperare teritorială europeană relevante pentru strategia Dunării cuprind axe şi măsuri prioritare care au adresabilitate directă pentru domeniile de acţiune prioritare sus-menţionate;
• Autorităţile române au identificat propuneri concrete de proiecte, ca rezultat al apelurilor lansate în cadrul acestor programe pentru domeniile menţionate. Aceste propuneri de proiecte au obiective strategice menite să adreseze necesităţi specifice din zona Dunării în România;
• Programele de cooperare teritorială europeană sunt incluse în documentele strategice ca sursă de finanţare potenţială.


9. Exemple de bune practici

Prezentăm mai jos câteva exemple de bune practici pentru cei patru piloni stabiliţi prin Orientările Strategice pentru Coeziune:

1- Creşterea gradului de atractivitate a Statelor Membre, regiunilor şi oraşelor
Pentru evidenţierea modului în care au fost alocate fondurile comunitare în cadrul programelor operaţionale astfel încât să se asigure creşterea gradului de atractivitate a Statelor Membre, regiunilor şi oraşelor, a fost selectat ca un exemplu de bune practici un proiect finanţat din POS Mediu, şi anume „Reabilitarea şi extinderea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Tulcea”, al cărui beneficiar este un operator regional de apă. Alegerea pentru acest tip de proiect derivă atât din dimensiunea strategică a proiectului, plecând de la faptul că se are în vedere implementarea procesului de regionalizare a serviciilor de apă şi apă uzată, promovând astfel eficientizarea serviciilor publice din acest sector, cât şi de la faptul că un astfel de proiect se justifică pe baza unui program de investiţii regional (Master Plan), prin care se identifică nevoile investiţionale în domeniul apei şi apei uzate pentru un areal geografic identificat. În plus, prin acest proiect se urmăreşte implementarea cerinţelor directivelor europene în domeniu.

2- Încurajarea inovării, antreprenoriatului şi creşterii economiei bazate pe cunoaştere
Un exemplu excepţional de promovare a inovării, antreprenoriatului şi creşterii economiei bazate pe cunoaştere este proiectul “Centru Est-European de Cercetare Aplicativă Integrată” (CEECAI), promovat în cadrul POS CCE, prin care se urmăreşte creşterea capacităţii de cercetare a întreprinderii în vederea creşterii nivelului de inovare şi a competitivităţii pe piaţă şi crearea de noi locuri de muncă pentru cercetare-dezvoltare, în domeniul sistemelor de securitate, ingineriei traficului şi al automatizărilor industriale din România. Atingerea acestui obiectiv este realizată prin promovarea unor investiţii în valoare de cca. 27 mil. lei (6 mil. Euro) pentru crearea a 10 laboratoare moderne de cercetare-dezvoltare în domeniul sistemelor de securitate aviatică, securitatea transporturilor, securizarea frontierelor, precum şi din domeniul ingineriei traficului şi al automatizărilor industriale, considerate componente ale securizării infrastructurilor critice. Investiţia include şi capacităţi aferente pentru realizarea de modele funcţionale, prototipuri şi simulatoare, precum şi toate echipamentele, aparatele, instrumentele şi dotarea necesară pentru realizarea activităţilor propuse.

3- Crearea unor locuri de muncă mai multe şi mai bune
În vederea creşterii adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor, unul dintre domeniile de intervenţie finanţate din FSE vizează dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor pentru partenerii sociali şi societatea civilă.
Pentru sprijinirea unor astfel de iniţiative, în cadrul POS DRU au fost promovate proiecte vizând înfiinţarea unor secretariate tehnice permanente pentru Pactele Regionale pentru Ocupare şi Incluziune Socială, având rolul de a îndeplini la nivel regional activităţi privind gestionarea, revizuirea şi actualizarea Planurilor Regionale de Acţiune pentru Ocupare, implementarea măsurilor prevăzute de aceste planuri şi promovarea acestora. Astfel, pentru exemplul vizând Regiunea Centru, obiectivul general al proiectului constă în sprijinirea partenerilor sociali şi a ONG-urilor din cadrul Pactului Regional pentru Incluziune Socială şi Ocupare din
Regiunea Centru în vederea asigurării operaţionalităţii pactelor la nivel regional şi naţional şi a oferirii de asistenţă tehnică pentru creşterea investiţiei în capitalul uman, crearea de parteneriate adaptate noilor caracteristici ale pieţei muncii flexibile şi incluzive. Printre rezultatele urmărite prin implementarea proiectului se numără înfiinţarea Secretariatului Tehnic al Pactului şi dezvoltarea Planului de Lucru 2008-2013 pentru Implementarea Planului de Acţiune Regional pentru Ocupare şi Incluziune Socială, precum şi alte acţiuni de promovare specifice.

4- Dimensiunea teritorială a politicii de coeziune
Pentru evidenţierea dimensiunii teritoriale, s-a optat pentru prezentarea politicii privind sprijinirea polilor de creştere, ca o politică inovativă în România prin care se promovează dezvoltarea policentrică la nivelul României, în scopul valorificării potenţialului regional, îmbunătăţirii ocupării, evitării adâncirii disparităţilor interne,
precum şi al creşterii capacităţii de a face faţă competiţiei impuse de globalizare şi provocărilor viitoare.
Concentrarea activităţilor economice în cei şapte poli de creştere desemnaţi va impulsiona şi va stimula dezvoltarea economiilor regionale, precum şi a economiei naţionale. Sprijinul pentru polii de creştere se realizează sub umbrela strategică a unor Planuri Integrate de Dezvoltare, finanţate într-o abordare coerentă din toate programele operaţionale finanţate din instrumente structurale, precum şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, fonduri ale bugetului de stat şi bugetelor locale şi împrumuturi.