Asediat din toate partile de promisiuni electorale care mai de care( autostrazi suspendate, trafic de nota 10, farfurii zburatoare, caini cu covrigi in coada etc.), zilele astea mi-a atras atentia doar un singur lucru: Declaratia directorul sportiv al clubului Fiorentina, Pantaleo Corvino, care, conform celor de la Prosport, ar fi spus ca emblema lui Dinamo, Cătălin Hâldan, ar fi trebuit sa ajunga la Lecce daca nu s-ar fi intamplat tragedia din toamna lui 2000:
"Cand eu eram la Lecce am fost foarte aproape sa ii aducem pe Marius Niculae si pe Cătălin Hâldan. Niculae s-a razgandit in ultimul moment. Iar Hâldan trebuia sa ajunga si el la Lecce. Deja semnase un contract cu cateva zile inainte sa moara."
Nu sunt convins ca aceasta declaratia mai poate schimba ceva in gandirea oamenilor, dinamovistilor, insa cu siguranta le poate oferi o tema de meditatie.
Convinsi de devotamentul lui Cătălin Hâldan unii dintre dinamovisti, cei radicali(cei care credeau si inca mai cred ca el ar fi jucat pe vecie la DINAMO), s-ar putea sa fie deceptionati in urma acestei declaratii, sa considere gestul sau (in cazul in care e adevarat ce scrie in ziar)un act de "tradare".
Altii, mai rezervati in a da verdicte cand vine vorba de declaratii in ziare ar putea spune ca e doar o declaratie pentru "presa" in care Corvino isi lauda exagerat abilitatile de scouter.
Iar unii, cei mai putini probabil, ar putea gandi ca, daca a facut acest lucru, EL, simbolul lui DINAMO, Cătălin Hâldan, a fost pana la urma om ca noi toti ceilalti. Un om care isi dorea o viata putin mai buna, un trai "mai normal".
Pentru mine nu conteaza daca a semnat sau nu acel contract. Sunt de partea celor din urma. M-as fi bucurat mult mai mult sa stiu ca EL a plecat viu de la DINAMO spre Lecce, intr-o tara unde asistenta medicala este asigurata, fara sa ajunga un SIMBOL sau o EMBLEMA. M-as fi bucurat mai mult sa stiu un DINAMOVIST la Lecce decat sa il vad chipul scuptat in fata stadionului si numele scris pe bannerul din spatele Peluzei Nord.
Pentru ca pana la urma toate promisiunile astea ce nu se vor implini niciodata si pe care le vedem si le auzim noi timp de cateva saptamani o data la 4 ani nu sunt decat o parte din nevoile necesare unui trai normal. Un trai normal pe care el si familia lui l-ar fi putut trai la Lecce.
As da oricand un SIMBOL in schimbul unui DINAMOVIST ADEVARAT in viata, aici pe pamant.
Un comentariu:
Toată lumea moare, nu toată lumea trăieşte cu adevărat. Hîldan (cu "î", nu "â") a trăit cu adevărat, şi a murit pentru o cauză. Oamenii şi-l aduc aminte, şi va rămâne în sufletul unora; nu mulţi, dar cu o caracteristică comună: câini. Hîldan la Lecce şi în viaţă pentru încă o jumătate de secol nu ar fi fost reţinut de nimeni peste 100 de ani. Până la urmă rămâne un subiect mult prea personal, şi rămâne la latitudinea fiecăruia să-şi dea cu părerea. A mea este că Hîldan nu merită polemici. Nu contează ce s-ar fi putut întâmpla, contează ce reprezintă el: Dinamo.
Trimiteți un comentariu