duminică, 8 iunie 2008

Insurgentul

Zilele astea s-a incheiat oficial lupta pentru candidatura democratilor americani la presedentia Statelor Unite. Daca in tabara republicanilor lupta a fost simpla, John McCain obtinand cele 1.191 de voturi necesare pentru investitura destul de rapid (4 martie 2008), la democrati lucrurile au avut o evolutie diferita. 16 luni de zile a durat batalia Democratilor.

In urma cu un an de zile Hillary Clinton parea ca detine toate atuurile pentru a obtine nominalizarea din partea partidului Democrat. Era cel mai puternic "brand" din intregul spectru politic american, detinea o suma importanta de bani ce putea fi folosita in lupta electorala, era cu 20% peste Barack Obama in sondaje, se baza pe sustinerea conducatorilor partidului Democrat si, fiind prima femeie cu sanse reale la presedentia Americii, avea si o frumoasa poveste de spus.

Obama in schimb era un senator cu cateva initiative legislative de succes, dar si cu o ingrijoratoare inclinatie spre onestitate (in autobiografia lui a admis ca a consumat marijuana si cocaina "cand isi putea permite"). Singurul sau atu era "speach-ul". Stia cum sa ofere oamenilor un discurs adevarat.



Si atunci cum se face ca cel mai puternic brand politic american a fost infrant de un "insurgent"?

Sunt mii de "analisti" americani care pun totul pe carisma lui Barack Obama, vorbesc de internet(canalul de unde Obama a adunat cele mai multe fonduri), uitand sa precizeze ca acest succes a avut la baza un mix bine calculat.

Totul a pornit de la organizare. Cu 2 saptamani inainte de a-si anunta candidatura, la prima intalnire (3 ianuarie 2007) dintre Betsy Myers si Barack Obama, acesta din urma i-a prezentat 3 principiii de baza viitorului COO(chief operating officer): O CAMPANIE BAZATA PE RESPECT, CONSTRUIREA EI DE LA BAZA CATRE VARF SI IN FINAL, NICI O DRAMA.

Myers a mentionat mai tarziu in presa americana ca a fost uimita de cat de atent a studiat Obama campania lui G.W. Bush si modul de abordare a luptei electorale: " Mi-a spus ca vrea ca aceasta campanie sa fie condusa ca o afacere si ca in orice afacere buna clientul este rege".
Inca de la inceput, cu mult timp inainte de a avea resurse pentru actiuni de amploare a fost disponibil un centru "Customer-service" unde, oricine suna, la orice ora din zi sau din noapte, putea vorbi direct cu o persoana la capatul celalalt al liniei.

Intre timp, la centrul de campanie al lu Barack Obama din Chicago, se actiona pe partea de tehnologie. Si nu se luase in calcul doar varianta de strangerea de fonduri pe internet. In fiecare stat centru de campanie oferea listele cu votanti ( de obicei aceste liste sunt tinute secret de echipa de campanie) voluntarilor care isi foloseau calculatoarele si nelimintatele minute de noapte si de weekend ale abonamentelor personale de telefonie mobila pentru a contacta fiecare persoana si de a populariza o organizatie politica de la baza. Pana si Obama a recunoscut ca a fost luat prin surprindere de cat de eficacient a fost utilizat Internetul: "N-am anticipat cat de eficient poate fi internetul. Cred ca absortia mesajului nostru pe retelele sociale si puterea internetului au fost cele mai mari surprize ale campaniei".

Dar nu numai aceste strategii au facut din Obama candidatul Democratilor la Presedentie.
In cele mai multe lupte prezidentiale de pana acum intrunirile preelectorale pentru numirea candidatilor din Iowa au fost o anomalie. Competitia in Iowa este ciudata. Numai ca in 2008 alegerile din Iowa i-au oferit lui Obama posibilitatea unui test care a stat la baza multor succese ce au urmat alegerile din Iowa. Regula de baza era ca in Iowa electorii tindeau sa aibe de la an la an aceasi tipar : oameni in varsta, proprietari, membri marcanti ai partidului Democrat, oameni care pareau ca ar sustine mai degraba pe Hillary Clinton sau Joht Edwards decat pe Barack Obama.

Echipa de campanie stia ca trebuia sa construiasca o retea de "Iowani" mai degraba decat o echipa de sustinatori din celelalte zone ale tarii pentru a castiga lupta.

De fapt, la alegerile 2008 din Iowa, Obama si-a dorit un altfel de electorat pentru ca era constient de faptul ca aici lupta poate lua o turnura favorabila. Si asta nu a fost usor. Abia in dimineata intrunirii preelectorale campania si-a atins tinta celor 97.000 de angajamente ale Iowanilor pentru sustinerea campaniei lui Obama, o cifra necesar victoriei in Iowa. Apoi a venit intrebarea fireasca "Vor veni acesti oameni la vot?"

Si chiar au venit zguduind recorduri. Votantii sub 30 de ani au participat la vot in aceeasi proportie cu cei de peste 65 de ani, iar lucrul acesta nu se mai intamplase pana in 2008 in Iowa. Si astfel Obama a castigat surprinzator cu 8 puncte peste Edwards, al doilea la alegerile din Iowa.
Obama a obtinut astfel cea mai mare victorie, o victorie ce a prevestit decursul viitor al alegerilor din tabara Democratilor.

"Strategia" folosita in Iowa nu a dat roade in toate alegerile preelectorale. In Texas, de exemplu, echipa lui Obama s-a bazat pe mai multi electori decat s-au afisat. In California se asteptau mai multi votanti tineri, care insa nu au sosit.

Dar chiar daca Obama nu reusea sa obtina victorii clare in fata lui Hillary Clinton in cele mai mari state(cele care contau cel mai mult in toamna), el a continuat sa castige delegati chiar si cand pierdea primarele.

Iar in aprilie ii era aproape imposibil din punct de vedere matematic lui Hillary Clinton sa-l mai prinda din urma pe Barack Obama.

Campania de strangere de fonduri a fost si ea un succes incredibil. Omul de afaceri din Atlanta Kirk Dornbush, cel care a adunat sute de milioane de dolari pentru partidul Democrat si candidatii sai in ultimii 16 ani mentiona in New Tork Times ca acum, fata de perioada cand nu exista legea care care interzice finantarea "usoara" a campaniilor electorale, banii sunt mult mai greu de strans.
Si totusi, Obama a batut recorduri.

Cum ?
In aceasta campanie Kirk Dornbush a strans fonduri intr-o forma mult mai populara: vanzari de brelocuri (3 dolari) si tricouri (25 dolari): "La prima actiune de strangere de fonduri cu vanzare in Georgia am vandut absolut tot. Erau cozi lungi de oameni. A fost de-a dreptul incredibil".

Chiar si strangerea de fonduri a devenit un element cheie, o unealta foarte folositoare. Strategia fiind si aici una inteligenta. La aproape fiecare eveniment din acest an echipa lui Obama a adus si cate un mic magazin de suveniruri, pentru ca acele suveniruri nu erau doar o amintire pentru cumparator ci si o "momeala". Fiecare persoana care cumpara butoni sau o palarie era inregistrata ca donator al campaniei lui Obama. Scopul acestei actiuni era de a construi o lista de muncitori, sustinatori si care sa contina si adresele de email.

O actiune la fel de inovativa s-a folosit si in cazul strangerii de fonduri directe. In mod normal, doar cei mai mari donatori au prilejul de a-si petrece timpul cu candidatul pe care il sustin. Dar Obama si-a concentrat foarte mult timp din programul sau pe evenimente "small-dollar". In Kentucky, la o luna dupa ce si-a anuntat candidatura, prima actiune de acest gen, a vandut imediat 3.200 de bilete la pretul de 25 de dolari bucata. In plus, in urma evenimentului s-au pus bazele si unei organizatii locale pentru Obama. Matthew Barzun, Internet-publisher din Louisville si membru de campanie pentru strangerea de fonduri spunea dupa acel eveniment "Aceasta este diferenta intre vanatoare si agricultura.

Magazinele de suveniruri , obsesia e-mail si modul in care echipa lui Obama s-a organizat, in aproape fiecare district al tarii, a insemnat ca in momentul in care organizatorii “de teren” au ajuns in locatiile respective tot ce au avut de facut a fost sa porneasca un motor care era deja proiectat si construit pe plan local.

Prin contrast, campania lui Hillary Clinton, care a inceput cu resurse superioare, a fost o operatiune de „top-down” in care procesul de luare a deciziilor era destul de ambiguu. Echipa lui Hillary a oferit de multe ori semnale amestecate de la central de campanile din Washington. De multe ori deciziile de la Hillaryland au venit prea târziu pentru organizatorii “de teren” pentru a mai putea fi puse in aplicare. Filozofia “bottom-up” a lui Obama explica si de ce el a fost ales in statele cu o importanta majora pentru partidul Democrat, state cruciale pentru crearea unei diferente insurmontabile in randul delegatilor.
In timp ce Hillary Clinton a cheltuit extrem de mult în fiecare stat in care a castigat, Obama a economisit bani. Voluntarii lui Obama organizau victoriile sale gratuit.

Echipa pe care Obama a construit-o a fost un mix de oameni care, in cea mai mare parte, nu au lucrat impreuna inainte. Unii dintre ei, ca David Axelrod sau Jarrett Valerie au lucrat cu Obama in campaniile trecute, iar altii, precum Plouffe, au venit din fosta casa democrata, de la senat(Steve Hildebrand) sau din lumea afacerilor. Obama chiar a completat echipa in posturi cheie operationale cu directori care au lucrat pentru Orbitz, McDonald's si alte firme. Cea ce insemna ca cei care au semnat pentru aceasta campanie au crezut cu adevarat in campanie.

Ca si echipa din jurul lui Bush, echipa lui Obama a fost una fara fisuri. Pierderile au fost rare, iar pentru toate milioanele pe care Obama le-a adunat, Plouffe tinea o evidenta clara a modului in care acestea erau cheltuite. Comparand salariile, purtatorul de cuvant a lui Hillary Clinton, Howard Wolfson, era platit de aproape 2 ori mai mult fata de cat ii platea Obama purtatorului de cuvant Gibbs(266.000 de dolari pentru Howard Wolfson conform datelor oferite in Ianuarie 2008 fata de 144.000 de dolari - Gibbs).

Oamenii de campanie ai lui Obama stateau cate 2 in camera atunci cand erau pe drum si aveau cheltuielile rambursate de campanie in cazul in care foloseau metroul (aproximativ 2 dolari) de la aeroportul din Chicago(O'Hare International Airport) pana la central de campanie, dar nu si in cazul in care foloseau taxiul (aproximativ 50 de dolari). De asemenea, operatorii de sondaje – voluntari erau rugati sa isi procure singuri hrana.

Legat de aceasta strategie, Rick Davis, managerul de campanie al candidatului republican John McCain, spunea ca aceasta este o operatiune care nu va fi deloc eficienta in alegerile generale in state precum Ohio, Michigan, Wisconsin, Minnesota si Nevada. Se poate intampla si asa, insa comparativ cu McCain, campania lui Obama a fost un model de eficienta. Obama a schimbat deja modul in care politica este practicata in America.

La polul opus, Mark Penn scrie in New York Times ca adevarata problema a campaniei lui Hillary Clinton a fost faptul că aceasta nu a reusit sa stranga destui bani.



Insa nu cred ca problema a stat doar in banii pe care cele doua echipe de campanie au reusit sa le stranga. Pe langa faptul ca a pierdut o lupta pe care o domina categoric la inceput(vezi graficul), Hillary Clinton a reusit performanta de a se umili in tot acest timp. A fost fortata sa isi crediteze campania cu peste 11 milioane de dolari din bani proprii, si-a facut inamici din fostii parteneri (Richard Mellon Scaife, un magnat cu afaceri in presa) denuntand asa numita “vast right wing conspiracy”, s-a angajat in discursuri populiste ridicole(de genul celor in care cerea o pauza pentru impozitele impuse la benzina, a celor in care ii pretuia pe “harnicii americani, americanii de culoare alba”, a celor in care acuza Iranul, a interviului in care spunea ca in vizita din Bosnia a fost victima unui atac terrorist, desi imaginile furnizate ulterior de televiziuni aratau imagini total diferite de cele descrise de doamna Clinton) si chiar si-a schimbat opinia (desi votese initial pentru invadarea Irakului, in campanie doamna Clinton a declarat ca daca va castiga alegerile va retrage trupele americane din Irak pentru ca aceasta era directia pe care o adoptase intreg partidul Democrat).

Pe langa aceste gafe doamna Clinton s-a inconjurat de prieteni vechi din perioada cand aceasta se afla alaturi de sotul ei la Casa Alba. Oameni precum Mark Penn-chief strategist, Terry McAuliffe-chief fund raiser, Howard Wolfson- spokesman si binenteles sotul doamnei Hillary, Bill Clinton. Oameni care insa, exceptandu-l pe Bill Clinton, nu se bucura de o simpatie foarte mare din partea poporului American. De exemplu Mark Penn, membru al unuia dintre cele mai puternice grupuri de presiune de la Washington, a continuat sa faca lobby pentru liberul-schimb desi doamna Clinton a incercat sa se apropie de alegatori, denuntand liberul schimb. De asemenea familia Clinton a ramas fidela modelului folosit in anii ‘90(modelul de victorie folosit de Bill Clinton in alegeri), model invechit care nu are implementat in structura sa puterea internetului de a strange fonduri. Doamna Clinton si-a construit sistemul de strangere de fonduri pentru campanie folosind modelul din secolul 20 (folosindu-se de cei mai mari donatori ai partidului Democrat de la care scoteau maximul admis de lege, acumuland astfel o suma importanta) , in timp ce Barack Obama a construit cel mai bun mecanism al secolului 21. Barack Obama nu numai ca a coborat bariera de intrare in campanie pentru donatori, dar a si crescut asteptarile celor care il sustineau. Sustinatorii lui Barack Obama nu numai ca si-au aratat sustinerea prin mici donatii, dar s-au si oferit ca voluntari. Site-ul lui Barack Obama a avut, pe langa functiile de baza, si un site de “social networking”(unul din sefii de campanie a fost un fondator Facebook). Aceasta strategie, folosita si in cazul jocurilor online(ex: W.O.W.) , a demonstrat ca aceasta resursa este una regenerabila, deoarece sustinatorii puteau face donatii(chiar daca sumele nu erau mari) de mai multe ori, iar in unele cazuri s-a ajuns chiar pana la maximul de 2.300 de dolari.

Si in timp ce Barack Obama strangea, Hillary Clinton pierdea.

Astfel, in lupta pentru presedentia Statelor Unite se vor afla fata in fata republicanul John McCain si democratul Barack Obama. O alta lupta decisiva pentru “Insurgent” dupa cum arata si statisticile americane :

4 comentarii:

Unknown spunea...

Dumnezeule, Gabi, era ora 9:37 dimineata si tu ai scris ceva atat de lung :)) ? Foarte interesant (probabil), dar ar sta mult mai bine aici decat la tine pe blog :) : http://www.foreignaffairs.org/

Unknown spunea...

Pai si pe blogul meu ce are ma ? Daca citeai aflai si tu cateva ideei de marketing politic foarte bune. Mie chiar mi-a placut sa fac cercetarea pentru subiectul asta. Am invatat destul de multe lucruri din "lupta" Democratilor.

Unknown spunea...

OK, am sa incerc sa ti-l citesc intr-o zi.

Unknown spunea...

Ma Vlade, tu in loc sa-ti pregatesti bagajul pentru munte postezi la mine pe blog? Ia treci la bagaje si lasa blogurile!
Inca o data : LA MULTI ANI si distractie maxima !