joi, 28 iunie 2007

Cei mai buni dintre Romani... La cules capsuni...
















Dupa cum probabil stiti, zilele trecute nenea presedintele s-a vazut cu cativa din "intelectualii" tarii pe undeva pe la mare.Problema nu e ca s-au vazut, ca de, suntem o tara libera si fiecare se vede cu cine vrea. Problema e ca s-au vazut "pe banii publici". Luati la intrebari de jurnalisti, "intelectualii" au negat ca aceasta intalnire ar fi avut loc. Apoi la insistentele ziaristilor prin care acestia invocau si existenta catorva poze in care ei, "intelectualii" apar langa presedinte. Acestia din urma, plini de demnitate si onoare de intelectual ne confirma evidentul, faptul ca au fost la acea intrevedere privata.


Vazand ca sunt prinsi cu mata in sac fiecare a inceput sa dea explicatii care mai de care mai penibile. Domnul Liiceanu fiind, in aceasta circumstanta, penibilul-sef al grupului de intelectuali.

Indignat de faptul ca este intrebat cum se face ca a ajuns la Constanta alaturi de alti cativa prieteni (Traian Ungureanu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Cătălin Avramescu şi Vladimir Tismăneanu) la o plimbare privata pe bani publici (Jurnalul zice 137.303 RON -cheltuieli cu aceasta escapada la malul marii) cu un avion de 99 de locuri, domnia sa se supara pe ziaristi si conform lui C.T.P. incepe sa dea lectii de conduita : "Să mă pună să explic de ce am ajuns acolo cu un mijloc de transport şi nu cu altul, dacă lucrul ăsta se petrecea pe bani publici sau nepublici. Dacă vreţi să cobor la acest nivel...”
Si continua cu cateva explicatii din putul de intelepciune cu care de fiecare data ne uimeste "Nu pot fi întrebat de ce merg pe bani publici, pentru că nu eu trebuie să verific condiţiile călătoriei, pentru că eu sunt invitat!"

Cam astea au fost raspunsurile unui intelectual din Romania la cateva intrebari simpele :
V-ati intalnit cu domnul presedinte la resedinta de la Palatul Neptun ? De ce ? Cum ? De ce era nevoie de un avion cu 99 de locuri ca să fie transportaţi câţiva inşi?

Iar la final intrebat de ce o asa urgenta in a ajunge la Constanta (250 km- 3 ore in medie cu masina) pe calea aerului si nu pe celebra autostrada a soarelui, domnia sa ne ofera o ultima invatatura ca de la intelectual la prostime : "Presedintele avea dreptul să audă cum stau lucrurile în literatura României, în arta plastică".

In consecinta, pentru a afla cum stau lucrurile in literatura romana si in arta plastica presedintele nu mai putea astepta 3 ore, timp in care domnul Liiceanu sa ajunga la destinatie cu unul din bolizii pe care ii detine in proprietate conform propriilor declaratii (denumiti sugestiv "Siegfried"-BMW- si "Marcello"-Alfa Romeo-).

17 ani fara o astfel de discutie s-a putut, acum insa nu. Atat de mult il presa pe presedinte situatia din literatura romaneasca si arta plastica, incat nu mai putea astepta cateva ore in plus. Seceta si toate celelalte probleme puteau astepta.

De asemenea, pentru a afla situatia din literatura si arta plastica acesti domni+una bucata doamna companie- pentru unul dintre "brainstormii" Romaniei (Gabriel Liiceanu, Traian Ungureanu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Cătălin Avramescu (împreună cu soţia) şi Vladimir Tismăneanu) nu puteau calatori cu orice mijloc de transport. Ce dracu sunt intelectuali! Desi erau 6+1 bucati de om, ei nu puteau calatori ca orice neparvenit.
Ei sunt handicapati (doar sunt intelectuali) si in consecinta protejati de natura si de statul roman. De aceea trebuie sa calatoreasca cu un avion de 99 de persoane unde creierele lor odihnite pot concepe fraza de genul "Să mă pună să explic de ce am ajuns acolo cu un mijloc de transport şi nu cu altul, dacă lucrul ăsta se petrecea pe bani publici sau nepublici. Dacă vreţi să cobor la acest nivel...".

O alta parere cu care sunt intru totul de acord pe tema acestei intrevederi puteti citi in editorialul lui C.T.P. din Gandul -"De ce ziaristul nu e intelectual".

Cam asta inseamna "intelectual" in Romania. Desi nu pot sa generalizez, nici nu pot sa-l las singur pe domnul Liiceanu, stapanul lui "Siegfried" si al lui "Marcello".
Ce mi-e unul mi-e si celalalalt. M-am convins de asta.

Un alt exemplu de moralitate si onoare intelectuala in epoca democratica si in plina economie de piata, ca sa va spun ceva "off the record", este domnul intelectual Plesu care acum catva timp publica o carte impreuna cu editura Humanitas cu numele "Obscenitatea publica" apoi, la ceva timp dupa, o alta tot sub egida aceleiasi edituri "Comedii la portile orientului". Nimic anormal, nu ? Nu. Singura problema e ca domnul Plesu si editura Humanitas au publicat acelasi text in ambele carti, identic, numai copertile erau diferite. Prostii au cumparat cartile, iar domnul Plesu si directorii editurii Humanitas au mai strans cativa lei de o masa la Paris la" Commandeur des Arts et des Lettres".

Un altul ar fi asa-zis ministrul de externe Hadrian YES, YES, YES, THAT'S CLEAR, THANK YOU VERY MUCH" Cioroianu. Nu vreau sa fac nicio referire la discursul sau din cadrul intalnirii cu Condoleezza Rice pentru ca s-a distrat un intreg "youtube" pe seama stupizeniei sale.
Ce poate nu stiti este ca la intrarea pe aeroport in State, inainte de intalnirea cu Condoleezza Rice, Serviciul de securitate al SUA l-a supus pe Adrian Cioroianu procedurilor standard care se utilizeaza in cazul imigrantilor sau al persoanelor suspecte. Potrivit unor surse citate de ziarul "Ziua" ofiterii de securitate nu i-au recunoscut asa zisului ministru calitatea de inalt demnitar, l-au obligat sa-si scoata cureaua si sa se descalte de pantofi. De asemenea ministrul a fost amprentat, fotografiat si i-a fost scanata retina. Genial nu ? Un umor negru insa real.

Si as putea continua la infinit cu aprecierile mele despre intelectualii Romaniei. Cu asa intelectuali ...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Daca banii mei au ajuns sa fie folositi pentru oameni ca Liiceanu, Plesu, Patapievici, trebuie sa recunosc ca voi plati cu mai multa placere impozitele de acum incolo. [ca de obicei, si in articolul de fata, presa exagereeeeaza interpretarea raspunsurilor celor intervievati]...

Unknown spunea...

Iti respect parerea desi am o opinie diametral opusa. Doar o singura mentiune: Acesta nu este un blog al unui jurnalist si in consecinta nu reprezinta o exagerare de presa. E doar o exagerare a unuia care l-a citit pe Plesu si a regretat asta.