Bă și e o blondă pe care o folosesc toți. În toate modurile și pozițiile posibile și imposibile.
Bă și a fost păcălită și răspăcălită în toate felurile, de tot felul de slinoși mincinoși.
Bă da' e a mea.
Orice i-ai face, ea tot naivă va rămâne. O blondă slăbuță și înăltuță, cu pletele-n vânt, cu bucle, cu zâmbetul ei pierdut, cu vorbele ei simple și puțin cam prostuțe.
În ’89 blonda mea s-a apucat să strige: "Jos comuniștii!!!" Și i-a dat jos pe comuniști.
După aia, la puțin timp distanță, în ’90, s-a dus la vot, dar tot pe comuniști i-a votat.
Își făcuse și scandări pentru ei. Ceva compus, cred, de Adrian Păunescu(pe sistemul: Hai iubito sari în cadă, poate vine apă caldă). Scandarea ei, la vremea aia, era cam așa: “Când soarele răsare Iliescu apare!”
Bă și a cântat, și a chiuit, și a chefuit. La un mic, la o bere. Mai ceva ca la nunți.
Bă și i-a votat. Bă, da pe toți. Unu n-a rămas nevotat. Da’ rău de tot. Procente colosale. Nu chiar cât cele ale lui Ceaușescu, dar pe-acolo.
După aia, prin ’96, blonda mea fermecătoare a zis iar: „Jos comuniștii!” A mai fost și un „Jos Iliescu”, și un „jos bla-bla”. A vrut SCHIMBAREA și a votat alți comuniști, cu vreo 20.000 de specialiști.
Dar numai că ăia erau specialiști, nu pentru buclele ei mirobolante, ci pentru unii slinoși rău de tot. Bă da rău. Specialiști pentru cei care, mai târziu, aveau să fie numiți „CAPITALIȘTII ROMÂNIEI”.
Cei 20.000 de specialiști au lucrat, nu pentru blonda mea, ci pentru ăia care au „cumpărat” Rompetrol la 3 lei bucata, pentru ăia care au luat credite ce nu au mai fost vreodată rambursate, pentru băieții care au
inventat FNI și tot așa. Adică cei care sunt azi „CAPITALIȘTII ROMÂNIEI”.
După care, în 2000, blonda s-a gândit că e mai bine cu comuniștii și i-a băgat în turul 2 pe Iliescu și Vadim.
Atunci, eu și blonda mea, am avut cea mai mare ceartă a relației noastre. Atunci am fost foarte, foarte aproape să mă despart definitiv de ea. Da’ n-am putut.
A mai trecut timpul și în 2004 a zis: „Gata, m-am săturat să mă vând ieftin la toți tiriștii. Vreau dreptate și adevăr! Și să trăiesc bine. Foarte bine!” și, bineînțeles, “FĂRĂ COMUNIȘTI”.
Se emancipase fata. Acum avea buze noi, un lifting fin pe unde trebuia întărit și o liposucție prin părțile mai moi.
De, se pregătea fata pentru balul de absolvire în UE și trebuia să fie prințesa balului. Nu aveai cum să îi refuzi aceste mofturi. Mai ales în prag de absolvire.
Dar culmea e că tot pe comuniști i-a votat. Numai că de data asta s-a îndrăgostit de unu fâșneț, mai din topor, cu șuviță și cu un ochi chior, dintr-o gașcă de marinari care înainte de ’89 se plimba cu vasu’ peste mări și țări.
Bă și-a trăit romantic, vreo 2 zile cu whiskey și cola.
La un moment dat marinaru’, dorind să-mi impresioneze blonda, a luat o gură de whiskey, s-a urcat la volan și a exclamat: “Uite cum sunt eu PIRAT! Merg cu mașina beat!”
Ea era în al noălea cer, vrăjită, iar marinarul făcea băi, băi de mulțime.
Dar, ca în orice poveste de dragoste cu oameni ai mării, piratul a înșelat-o cu toate curvele din port.
Când a venit timpul să dea socoteală pentru faptele sale, el a mai aruncat o lacrimă suavă, rememorând iubirea și lupta pentru „dreptate”, care a mai înmuiat-o încă o dată pe blonda mea.
Așa că ea, naivă până la ultimul fir de păr, l-a repus în drepturi și i-a mai lăsat cârma pentru încă ceva timp.
Acum, la ceva timp distanță de la acel eveniment, blonda mea a început să chicotească cu 2 bărbați. Unu care taie frunză la câini, și e expert în asta, și altul care plagiază tot ce prinde și nici măcar nu recunoaște. Ambii niște marionete ale unor comuniști.
Ideea e că ea ar vrea să-l înlăture pe marinar din viața ei, dar deși la un moment dat ăștia doi începuseră să-i placă, acum nu mai e sigură.
Ezită.
Se pare că, până și ea, vede cu coada ochiului, că ăștia doi sunt proști de-a binelea. Niște marionete conduse de comuniști ce n-au făcut absolut nimic în viața lor.
Nu știu dacă își dă seama de tot ce se întâmplă în jurul ei, dar parcă ceva vede.
Habar n-am ce-o ieși din treaba asta, dar sunt convins că mă va surprinde din nou cu farmecele ei blonde.
Cam ăsta-i romanul de dragoste al blondei mele fermecătoare. O blondă de care nu mă pot despărți.
Și să nu crezi vreo secundă că nu am încercat să îi explic, că nu e bine, că face alegeri greșite, că altfel se aleg partenerii de viață. Am avut discuții, certuri, dar nimic.
E blondă și fudulă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu