Olimpiada ridicolului și a falsității

Ok, a început Olimpiada, dar nu pot să nu remarc ridicolul și falsitatea ce înconjoară acest eveniment.

Stau și mă întreb însă nu reusesc să găsesc răspunsurile. Care mai e rostul Olimpiadei dacă totul e o minciună gogonată? 

Și vă explic imediat la ce mă refer.

Prima întrebare: Cum naiba a ajuns trambulina sport olimpic (mai mult de jumătate din oamenii pe care îi cunosc habar n-au ce e cu sportul ăsta și care sunt regulile după care se desfășoară) în timp ce rugby-ul e încă lăsat pe bară?

Apoi, cum naiba apar Coca-Cola și Mc Donalds ca parteneri oficiali ai mișcării olimpice?

Chiar atât de mult contează banii ăia?

Din câte știam eu olimpiada era cu "Mens sana in corpore sano".
Ca fapt divers și amuzant în același timp, în Marea Britanie, locul unde se desfășoară această ediție a Olimpiadei, unul din 3 copii cu vârsta de până la 9 ani este supraponderal sau suferă de obezitate.

Mai devreme stăteam și mă uitam la festivitate. Frumoasă ce-i drept, dar la un moment dat i-am văzut pe sportivi, antrenori și oficiali depunând jurământul de corectitudine, că nu sunt dopați, că își vor respecta adversarul și alte câteva bazaconii de-astea.
De ce se mai păstrează jurământul ăsta când toți știm cum se desfășoară în ziua de azi lucrurile în sport?
Ok, o înțeleg pe-asta cu respectatul adversarului, dar cum să mai păstrezi în speech-ul ăla faptul că sportivii de la Olimpiadă nu sunt dopați? Nici măcar n-au început jocurile și deja au fost descoperiți 10 trișori.  

Ș-apoi, cum să zică cicliștii și antrenorii lor că nu sunt dopați când mai mult de 10% din cei care participă la Olimpiadă au fost prinși cel puțin o data făcând transfuzii de sânge cu eritropoietină?

Sau la atletism. Cum pot să zică ăia că nu sunt dopați când sistematic bagă în ei steroizi? Numai dacă mă uit fugitiv la lotul Statelor Unite jumătate din ei ar trebui descalificați din start. 
Cum să ai la 19 ani picioarele unui halterofil, tu fiind practicant de atletism? Numai la Juventus, în “laboratorul sportiv”, găseai așa ceva.

Probabil că e după modelul stelist:
Ce contează că ești un trișor nenorocit atâta timp cât câștigi o medalie?

Mulți oameni, chiar și azi, îi consideră mari campioni pe mulți dintre trișori. Iată câțiva:

• Diego Armando Maradona - fotbal
• Alesandro del Piero - fotbal
• Gianluca Vialli - fotbal
• Rio Ferdinand - fotbal
• Lance Armstrong - ciclism
• Carl Lewis - atletism 
• Ben Johnson - atletism
• Greg Rusedski - tenis 
• Membrii echipei naționale de Cross-Country a Austriei care a participat la Jocurile Olimpice de iarna de la Salt Lake City

și ăștia sunt doar așa, la prima strigare, că lista e atât de lungă încât am putea organiza 300 de Olimpiade cu sportivii dopați.

Nu se poate face o Olimpiadă pentru ăia dopați și una pentru ăia care nu sunt dopați? Măcar să știm din start la ce ne uităm.

P.S. aștept cu nerăbdare să văd cum un atlet accidentat la picior câștigă, printr-un miracol, cursa de 100 de metri de la Olimpiadă.

Pont pentru cei interesați de astfel de performanțe: o specie de broască din America de Sud produce o substanță toxică de 40 de ori mai puternică decât morfina, iar trișorii din hipism folosesc deja acestă descoperire sub formă de analgezic pentru caii accidentați. Analgezicul este folosit la eliminarea durerii locale.
Eliminând durerea, pur-sângele poate concura chiar dacă este accidentat.
Tare, nu? Detalii aici.