Iată câteva(unele dintre cele mai interesante zic eu) vorbe ale părintelui Nicolae Steinhardt:
Începem, că tot a început postul Nașterii Domnului (Crăciunului, pentru unii), cu unul dintre cele mai frumoase pasaje:
- Dacă reprimi foamea în timp ce postești, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase și alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar și în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreț sfidător față de cel ce nu postește. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului și a izbânzii trufașe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
- Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său.
- Slăbește, bucură-te și taci! Lasă-te de fumat, bucură-te și taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curățenie și lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuși l-a pus. Căci între vecin și gunoiul din curte există o relație ascunsă, niște emoții pe care nu le cunoști, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată și cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minții și inimii tale.
- Între omul gras și grăsimea sa există o relație ascunsă. O înțelegere. Un secret. Un sentiment neînțeles. O emoție neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Și, în viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.
- Dreptul e o disciplină autonomă, dar nu poate funcționa decât într-o societate morală.
- Nicăieri și niciodată, Hristos nu ne-a cerut să fim proști. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.
- Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat.
- Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.
- Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.
- Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul, care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!
- Banii care vin spre noi ne pot face aroganți și zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoșător al patimilor sufletești.
- Tot ce reușim pentru noi și ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferință și-n păcat.
- Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare și în dăruire pentru cei din jur.
- Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Și fiecare obține ce vrea, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se obține prin neprecupețit sacrificiu, înfrângând lenea, nestăruind asupra scrupulelor.
Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați; și ratații pe plan social sau duhovnicesc sunt cei care s-au dat bătuți, n-au avut mesaj, sau nu le-a fost destul de scump.
- Zi de zi sunt mai dispus să cred că însușirea de căpetenie a ființei umane nu este atât iubirea de sine, cât ura și invidia față de altul.
- Să nu judecăm pe alții, dar, când arde casa vecinului, nu stau să mă rog și să mă îmbunătățesc, ci chem pompierii, alerg la cișmea. Altfel, se cheamă că sunt fudul și nu-mi iubesc aproapele.
- Răul poate să-l facă oricine, cât de nevoielnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari și firile călite.
- Pare-se că există două teorii cu totul potrivnice despre originea speciei umane. Unii susțin că omul coboară din maimuță, iar alții că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înșeală și unii și alții.
Teoria mea este următoarea. Cei, care cred că omul coboară din maimuță, coboară cu adevărat din maimuță și alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor, care cred și știu că au fost creați de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu