Îmi place România. Ador țara asta. E o blondă fermecătoare pe care nu te poți supăra oricât ai încerca. Eu cel puțin nu pot.
Bă și e o blondă pe care o folosesc toți. În toate modurile și pozițiile posibile și imposibile.
Bă și a fost păcălită și răspăcălită în toate felurile, de tot felul de slinoși mincinoși.
Bă da' e a mea.
Orice i-ai face, ea tot naivă va rămâne. O blondă slăbuță și înăltuță, cu pletele-n vânt, cu bucle, cu zâmbetul ei pierdut, cu vorbele ei simple și puțin cam prostuțe.
În ’89 blonda mea s-a apucat să strige: "Jos comuniștii!!!" Și i-a dat jos pe comuniști.
După aia, la puțin timp distanță, în ’90, s-a dus la vot, dar tot pe comuniști i-a votat.
Își făcuse și scandări pentru ei. Ceva compus, cred, de Adrian Păunescu(pe sistemul: Hai iubito sari în cadă, poate vine apă caldă). Scandarea ei, la vremea aia, era cam așa: “Când soarele răsare Iliescu apare!”
Bă și a cântat, și a chiuit, și a chefuit. La un mic, la o bere. Mai ceva ca la nunți.
Bă și i-a votat. Bă, da pe toți. Unu n-a rămas nevotat. Da’ rău de tot. Procente colosale. Nu chiar cât cele ale lui Ceaușescu, dar pe-acolo.
După aia, prin ’96, blonda mea fermecătoare a zis iar: „Jos comuniștii!” A mai fost și un „Jos Iliescu”, și un „jos bla-bla”. A vrut SCHIMBAREA și a votat alți comuniști, cu vreo 20.000 de specialiști.
Dar numai că ăia erau specialiști, nu pentru buclele ei mirobolante, ci pentru unii slinoși rău de tot. Bă da rău. Specialiști pentru cei care, mai târziu, aveau să fie numiți „CAPITALIȘTII ROMÂNIEI”.
Cei 20.000 de specialiști au lucrat, nu pentru blonda mea, ci pentru ăia care au „cumpărat” Rompetrol la 3 lei bucata, pentru ăia care au luat credite ce nu au mai fost vreodată rambursate, pentru băieții care au
