„Mourinho învingătorul” vs. „Mourinho învinsul”

E probabil cel mai bun antrenor în momentul ăsta, dar ...

Cu INTER, o echipa de muncitori, a câştigat Champions League datorită calităţilor lui de mare antrenor.



Oricâte alte argumente ar aduce orice suporter al celei mai frumoase echipe din Italia acesta este cel mai important element care a făcut-o pe INTER să câştige trofeul suprem în fotbal. INTER n-a fost şi n-o să fie niciodată o mare echipă. N-o să fie niciodată cum sunt azi Barcelona, Real Madrid sau Manchester United. INTER nu înseamnă fantezie, e pe alt tipar, e o echipa nebună-nebună. Cam cum e Mourinho.

ÎNVINGĂTORUL

Revenind la Mourinho, aşa cum spuneam în titlu, exista 2 feţe ale aceluiaşi antrenor. Una pozitivă, atunci când câştigă, tradusă de mine în „Mourinho învingătorul” şi una diametral opusă, în momentele când pierde „Mourinho învinsul”.

Mourinho învingătorul. Când câştigă, la finalul meciului, totul e ok: jucătorii au fost fantastici , adversarii au jucat onest, arbitrii au fost corecţi, publicul a fost la înălţime, UEFA şi FIFA şi-au facut  treaba aşa cum trebuie. Ce să mai, totul e roz şi fotbalul e cel mai frumos lucru de pe lumea asta.




Mourinho învinsul în schimb e cu totul şi cu totul altă persoană la finalul meciului. Are doar un singur punct comun cu Mourinho învingătorul.

ÎNVINSUL

Excepţia care confirmă regula e legată de jucătorii echipei la care activează. El niciodată n-o să dea vina pe jucătorii săi la conferinţele de presă sau în interviuri. Îi va pedepsi „în privat”.
În rest, toate celelalte elemente vor fi aspru criticate.
Arbitrii sunt clar cei mai vinovaţi pentru înfrângerea suferită. Ba un offside, ba un roşu, ba nişte galbene. Sunt cazuri când acuză permiterea jocului dur al adversarului sau modul liber de arbitraj. Toate acestea și chiar mai mult de atât vor fi argumentele lui Mourinho pentru a scuza o înfrângere. Foarte rar, sub 1% din cazuri, Mourinho va recunoaşte că echipa sa a jucat prost şi că înfrângerea e meritată.
Adversarii sunt şi ei pe-acolo. Uneori se prefac, alteori joacă prea dur, în alte momente sunt norocoşi. Cu atât mai mult daca adversarii poartă numele FC Barcelona.
Publicul, dacă e un meci cu o echipă slab cotată,  are şi el partea lui de vină pentru că nu şi-a susţinut favoriţii în momentele grele.
UEFA și FIFA sunt și ele pe lista neagră atunci când pierde. Uneori Mourinho susține că forurile internaționale protejează adversarul pentru că acesta e sponsorizat de UNICEF, alteori că deleagă arbitrii care țin cu adversarul. Sunt cazuri când susține că UEFA a ținut cu adversarul pentru că a decis ca iarba gazonului sa fie de „doar” 25 mm în loc de 30-35 mm(cum își dorea Mourinho).

Înainte de fiecare duel important Mourinho e acid, acuzator, gata de luptă, așa cum le place jurnaliștilor. Înainte de meciul din semi-finala Ligii Campionilor, ediția 2010/2011:
„Pana acum aveam doua grupuri de antrenori. Un grup foarte mic de antrenori care nu vorbesc niciodata de arbitri. Dupa care exista un grup mult mai mare, din care fac si eu parte, care critica arbitrii cand acestia comit greseli mari. Iar acum, cu declaratiile lui Pep (Guardiola) de ieri, intram intr-o noua era, cu un al treilea grup, care pentru moment nu cuprinde decat o singura persoana, pe el (Guardiola), care critica o decizie buna a unui arbitru(făcând referire la un gol refuzat lui Pedro, pentru ofsaid, potrivit imaginilor, în finala Cupei Spaniei ediția 2010/2011). Asa ceva nu am mai vazut niciodata in lumea fotbalului”

La care Guardiola a răspuns puțin supărat:
„Pentru ca domnul Mourinho mi-a folosit numele in mod direct, voi proceda la fel. Cand discuta cu presa este dat naibii, este seful sefilor, este rupt în fund, iar eu nu-i pot face fata. E genul de meci pe care nu-l joc, pentru ca nu sunt capabil. Insa miercuri la ora meciului ne vom vedea pe teren. In afara terenului m-a învins.
Am lucrat cu el timp de patru ani. Ma cunoaste si il cunosc, iar eu vreau sa pastrez doar aceste amintiri despre el. Imi lasa un gust amar cand cineva cu care am colaborat crede ceea ce vede in ziare. Daca asta este opinia domnului Mourinho, atunci eu nu am ce-i face”


Când câștigă, exemplu finala Cupei Spaniei ediția 2010/2011, „Mourinho învingătorul” are discursul ăsta:
„Stiam ca putem castiga si asta am facut. E o bucurie pentru ca a trecut prea mult timp de la ultima Cupa. Echipa a muncit bine, mult, chiar daca ne-am fi putut face viata mai usoara daca marcam in prima repriza sau chiar in a doua, la acel sut al lui Di Maria. Caracterul si forta fizica si psihica a jucatorilor mei a facut diferenta. Au fost mai puternici! E un triumf fantastic, mai ales in fata unei echipe ca Barcelona. Sunt foarte mindru de aceasta victorie si de faptul ca am reusit sa castig un prim trofeu si in Spania, dupa toate celelalte in tari atit de importante in fotbal. Imi fac doar meseria, asa cum pot mai bine, dar jucatorii sint cei care fac diferenta. Suporterii si fotbalistii merita acest trofeu”

Când pierde, exemplu meciul tur al semi-finalei Ligii Campionilor ediția 2010/2011, „Mourinho învinsul” are discursul ăsta:
„Nu inteleg ce s-a intamplat intr-un joc ca cel de azi, unul echilibrat. Arbitrii ar trebui sa fie impartiali si sa dea castig de cauza celui mai bun. Uneori sunt dezgustat ca traiesc in aceasta lume, dar e lumea noastra.
Da, suntem eliminati. Trebuie să mergem la Barcelona cu toata mandria noastra, fara Pepe care nu a facut nimic, la fel si Ramos, si cu antrenorul care nu poate sta pe banca. Returul va fi unul foarte dificil, daca nu imposibil.
Astazi am demonstrat ca la Barcelona nu ai nici o sansa deoarece UEFA nu lasa celelalte echipe sa joace impotriva acestei echipe. Nu stiu din ce cauza. Nu stiu daca de vina e publicitatea la UNICEF sau pentru ca sunt ei simpatici. Sper sa nu traiesc toata viata mea in felul acesta si ca intr-o zi vor veni si răspunsurile”
La care se adaugă o remarcă la adresa antrenorului advers: „Guardiola este un antrenor mare, dar mie mi-ar fi jena sa castig Liga Campionilor in acest fel"

Mi se par tare amuzante  declarațiile lui Mourinho după duelurile astea cu FC Barcelona și Guardiola, cei mai aprigi adversari ai săi care l-au cam terminat psihic pe Mourinho zilele astea.
Acum câteva zile, după victoria din Cupă, declara:
„Pana acum aveam doua grupuri de antrenori. Un grup foarte mic de antrenori care nu vorbesc niciodata de arbitri. Dupa care exista un grup mult mai mare, din care fac si eu parte, care critica arbitrii cand acestia comit greseli mari. Iar acum, cu declaratiile lui Pep (Guardiola) de ieri, intram intr-o noua era, cu un al treilea grup, care pentru moment nu cuprinde decat o singura persoana, pe el (Guardiola), care critica o decizie buna a unui arbitru. Asa ceva nu am mai vazut niciodata in lumea fotbalului”

După care, la înfrângerea din semi-finalele Ligii, vine cu declarația asta:
„Arbitrii ar trebui sa fie impartiali si sa dea castig de cauza celui mai bun. Uneori sunt dezgustat ca traiesc in aceasta lume, dar e lumea noastra. Trebuie să mergem la Barcelona cu toata mandria noastra, fara Pepe care nu a facut nimic, la fel si Ramos, si cu antrenorul care nu poate sta pe banca”

Păi bine bre, cum vine asta? Acum câteva zile zicea ca nu e bine să te iei de un arbitru cand ia decizii corecte. Aaa, stați așa, am uitat. Ăla era „Mourinho învingătorul”, iar ăsta e „Mourinho învinsul”.