Citesc in "The Sun" ca domnul Mourinho a plecat de la Chelsea dupa a nshpea mia cearta cu patronul Abramovich si dupa un rezultat rusinos, 1-1 acasa cu Rosenborg in grupele Champions League. Totul oficilizat printr-un comunicat oficial al clubului londonez transmis la ora 01:45 a.m a acestei dimineti.
Multi ar spune, "ce pacat !", "un antrenor asa mare, dat afara de la Chelsea?"(crianicii in cautare de senzational de la pro stiu mai bine).
Sunt insa multi care nu-l regreta. Cei carora le place fotbalul spectacol. Cei care au tinut cu Barcelona atunci cand acestia au jucat cu Chelsea, chiar daca nu erau suporteri ai catalanilor.
Din punctul meu de vedere a fost un mare pacat ca o asa pleiada de jucatori ofensivi jucau asa de defensiv si ordonat fara sa-si poata pune in valoare calitatile tehnice desavarsite. Sa ai la indemana numai jucatori "top class", sa te rezumi la a te apara orbeste si a ataca numai pe contra-atac mi se pare o incapatanare care nu se explica la un club care cheltuieste sute de milioane pe transferuri an de an.
Ii inteleg si supararea patronului rus care isi dorea sa vada macar copie a acelui "Manchester United - Real Madrid" (cel mai frumos meci din istoria fotbalului in vizunea mea - meciul care l-a convins pe Abramovich sa investeasca peste 1 mld. de euro in fotbal, mai exact in clubul Chelsea) de la echipa lui de sute de milioane de euro (aproape un mld. ca valoare conform ultimului studiu BBDO).
Daca e sa facem si o analiza si o prognoza eu l-as compara pe Mourinho cu un personaj nu foarte vechi al fotbalului european, Hector Raul Cuper.
Din punctul meu de vedere sunt identici, doar ca au lucrat la un nivel de performanta diferit si intr-o perioada de timp diferita . Daca e sa unim cele doua variabile am avea un parcurs identic pentru fiecare dintre cei doi antrenori.
Cuper a facut performante cu o arhinecunoscuta a cupelor europene, Mallorca, in timp ce Mourinho a adus glorie la Porto pentru o echipa cu istorie in cupele europene, dar care nu a reusit in ultimele decenii performante notabile.
Apoi amandoi au luat calea marilor cluburi europene. Cuper la Inter, o semi performera plina de vedete cu fite si Mourinho la Chelsea intr-un paradis al banilor. Cuper a reusit performanta de a pierde campionatul in ultima etapa in timp ce Mourinho a ajuns doar aproape de Finala UEFA CHAMPIONS LEAGUE, eternul vis al patronului rus.
De tactica si viziune fotbalistica nu are rost sa vorbim atata timp cat ambii erau defensivi, foloseau acelasi sistem 1-4-5-1 si singurul lor atu ofensiv era jocul pe contra atac in viteza.
Predictia e ca Mourinho nu va mai antrena sezonul acesta, la fel cum a facut si Raul Cuper dupa perioada Internazionale Milano, iar dupa "o pauza mult asteptata" isi va relua activitatea, de ce nu, chiar la F.C. Porto, asa cum facut predecesorul sau Cuper care a revenit dupa un an de "liniste" la vechea dragoste Mallorca.
Si la fel ca in cazul Hector Raul Cuper, perioada de glorie si mediatizare excesiva va disparea.
Cam asta cred eu ca se intampla cu antrenorii astia ultra-defensivi. Dupa o perioada de crestere, ca la orice antrenor de o anumita valoare, steluta lor apune lin si ireversibil.
Apropo de Cuper. Mai stie cineva ceva cel idolatrizat de o gramada de jurnalisti acum cativa ani? Din cate stiu, anul asta e pe la Betis Sevilla, dupa doi ani de iubire in Palma de Mallorca, echipa care are o linie de clasament dupa 3 etape cu 0 victorii, 2 egaluri si 1 infrangere golavaraj 3-4.
Cam asa cred eu ca va arata si viitorul lui Mourinho, unul in declin, dar la un nivel totusi superior celui al lui Cuper, asa cum arata si comparatia carierelor celor doi.
Numai ca succesele viitoare ale lui Mourinho vor fi mici si in scadere.
Dar asta e, viata merge mai departe. Fara regrete.
Singura lui speranta e sa ne surprinda si sa preia o nationala. Atunci ar putea castiga un titlu suprem, ar fi frumos pentru cariera lui si pentru sperantele antrenorilor cu stil defensiv.
Problema e ca trecutul, prezentul si viitorul antrenorilor de mare valoare il reprezinta antrenorii ofensivi, ca si cel al fotbalului in general.
Toti ii cunosc si toti ii respecta.
Deschamps, cel caruia Mourinho i-a schimbat putin destinul si care n-a ajuns inca la maturitate, e un exemplu. Raikard cu Bacelona lui e un alt exemplu. Si multi multi altii pentru care fotbalul e spectacol ofensiv inainte de toate.
2 comentarii:
nu poti spune mentiona ca chelsea e o echipa defensiva in conditiile in care in ultimii trei ani a avut unul din primele doua atacuri din PL. :)
Daca vedem lucrurile minimal si privim doar dintr-un singur unghi nu pot spune asta.
Dar daca ne uitam in trecut si la raportul cu celelalte combatante in "context" (chelsea la jucatorii pe care ii are nu este egala cu tottenham in viziunea mea, spre exemplu) rezulta alteva :
-anul trecut cand au terminat pe 2 vedem ca diferenta fata de prima clasata, ca diferenta de goluri marcate, e de 19 goluri (83 manchester si 64 chelsea). Asta in timp ce Arsenal (locul 4) a marcat 63 de goluri, Liverpool(locul 3) 57 si Tottenham (locul 5) 57 de goluri.
-acum 2 ani, cand au iesit campioni , au marcat acelasi nr de goluri cu cei de pe doi, Manchester Utd. , adica 72 si cu4 mai multe decat cei de pe locul 4, Arsenal.
-acum 3 ani, cand iar au iesit campioni a fost cel mai "rau". Adica desi au fost campioni, Arsenal, ocupanta locului 2 a marcat cu 15 goluri mai mult ( raport exact chelsea 72 si arsenal 87).
Daca te uiti pe cele de mai sus si mai si analizezi raportul intre apararile formatiilor in cauza poate ca ai sa vezi ca diferenta intre chelsea si ceilalti competitori s-a facut exclusiv pe seama defensivei.
Mai adaug aici si sistemul impus de Mourinho la Chelsea 4-5-1, care te poate ajuta in luarea unei decizii.
Eu asa am vazut si analizat lucrurile.
Depinde, asa cum iti spuneam, cum vezi lucrurile.
Trimiteți un comentariu