Businessmen-ii, gologanii si DNA-ul

Bai cat de haioasa e lumea asta, mai ales asta romanesca.

Din gresala, si asta v-o zic pe bune, ieri am vazut un interviu al lui Penescu dupa meciul cu C.S. Otopeni si mi s-a parut extrem de ciudat. Daca aveti ocazia va recomand sa il urmariti.

In interviu, omul era extrem de suparat, surprinzator de suparat, dupa un meci in care echipa lui nu reusise sa invinga o echipa putin mai slaba.

Bizar e ca desi echipa lui sta bine in clasament, fara griji de retrogradare, omul nu vroia sa accepte ca uneori, mai ales in fotbalul romanesc, o mai dai in bara. Si ce mi s-a parut si mai bizar in interviul ala e fapul ca desi la meciurile pierdute in 99% din cazuri el dadea vina pe arbitraj(vezi 90% din meciurile pe care echipa lui le-a pierdut) sau pe conducatorii adversi(toate meciurile cu Dinamo, remember: “Hoti! Hoti! Hoti! Hoti! Si vine Dinamo. Uita-te, Romanie, duminica, la Pitesti, ca sa vezi hotie!”), ieri omul nostru a schimbat placa si a trecut la acuze asupra echipei, uitand de arbitri si conducatori.


Si m-a surprins putin. Parca nu era Cornel Penescu pe care il stiam, nu tu arbitri hoti, nu tu conducatori hoti, ci doar jucatori slabi. Doar atat! Cum ar zice jurnalistii romani: “socant”.

Dar schimbarea de atitudine nu a fost rodul unei gandiri mai lucide, ci doar a faptului ca omul nostru stia ca a doua zi urma sa faca o vizita fortata de 24 de ore la hotelul DNA. Si mai ales cred ca stia de acuzele care i se vor aduce, adica DARE DE MITA. Cui ? ARBITRILOR. Adica exact aia pe care el ii acuza meci de meci ca il fura.

Amuzant nu ?

Mi se pare teribil de amuzant sa vezi in fiecare zi personaje publice( in ultimul timp „oameni de fotbal”) lovite de DNA exact pe cea ce ii doare mai tare. Intr-o zi afli ca cel mai mare crestin al tarii sechestreaza oameni culegandu-i de pe strada in actiuni de tip mafiot, in alta alfi ca cel mai mare acuzator la adresa arbitrilor e arestat pentru dare de mita tocmai in favoarea fluierasilor, apoi, ca o cireasa peste tort, mai afli ca fratele presedintelui este un „mare afacerist” roman care inteprinde afaceri cu statul.

Ca doar asa se pot construi capitalismul si marii capitalisti in Romaniei, nu? Cum altfel sa isi mai ia pitipoancele si cocalarii astia Maybachuri, Louis Vuittone sau mai stiu eu ce alte ustensile inutile ?

Stie cineva pe un afacerist roman, implicat sau nu in fotbal, ca nu despre asta e neaparat discutia, care sa fi facut afaceri cinstit, sa fi platit TVA-ul la stat, sa fi reinvestit profitul si sa isi fi crescut afacerea pe baze legale solide ? Eu sincer nu cred sa existe in Romania un astfel de personaj.

De-a lungul vietii m-am lovit mult de economie, am citit cate ceva despre modelele de business de succes si toate au cam aceleasi etape, insa in Romania modelele de business de succes sunt construite cu totul si cu totul altfel.

In Statele Unite, Franta, Italia, Germania sau Marea Britanie, din cate am citit eu, oamenii care au avut succes spun ca le-au trebuit zeci de ani sa ajunga la sute de milioane de euro. Unii spun ca au trecut generatii sa ajunga la succes. Mai spun ca au riscat enorm(uneori chiar absolut tot) in ideile lor de business, ca pentru a ajunge la avutia de azi au trecut prin tot felul de „crize”, ca tot e la moda cuvantul asta, si multe alte lucruri de-astea.

In Romania nu stiu cum naiba se face insa niciun antreprenor local nu a trecut prin etapele prin care au trecut cei din tarile amintite mai sus. La noi e altfel.

Intr-un model de business romanesc de succes se ia una bucata Bucuresti si se construieste o afacere cu parcari. Da nu e vorba de construit parcari, cai de acces, bariere, standuri unde sa se faca plata etc. Nu! Reteta e alta : Se ia una bucata teren din Bucuresti asfaltat pe bani publici, se plaseaza 3, 4, 5, 9, 100 „triunghiuri de parcare” care sa blocheze accesul + una bucata banda sau sfoara si 2, 3 sau 4 incasatori de taxe platiti cu 300 de lei pe luna. Atat si nimic mai mult. Statul e de acord, antreprenorul multumit ca incaseaza fara sa cheltuiasca si nimeni nu are nicio problema.

Un alt caz de business romanesc profitabil este cel al afacerilor cu petrol. Exemplul de mai jos se aplica la toate ariile de activitate, iar modelul e urmatorul: Dupa cativa ani in care se incearca cat mai mult sa se reduca valoarea combinatului/afacerii prin absolut toate variantele posibile, vine una bucata antreprenor local care cumpara compania la un pret mult sub valoarea reala, pentru ca doar taiatul ierbii in combinat costa 30 de miliarde pe an, se apuca de organizare(Dinu Patriciu „...Am scapat de cele 63 de companii subcontractoare dintre care una taia iarba in combinat si lua vreo 30 de miliarde pe an...” – sursa ZF.ro) si apoi pac-pac, o vinde catre o alta firma din Kazakhstan la un pret de cateva miliarde de dolari.

Cam asa se fac toate afacerile profitabile in Romania, unele cu statul, altele cu ajutorul statului. Important, pentru a avea o afacere profitabila, e ca in toate, dar absolut in toate afacerile sa fie implicat statul, sub o forma sau alta.

Si atunci vine intrebarea : De ce naiba statul vrea sa ii trimita intr-un sejur de una, doua, trei, cinci, noua sau douazeci si noua de nopti la hotelul DNA tocmai pe antreprenorii de mare angajament si succes ai Romaniei, pe cei mai mari capitalisti?

Raspunsurile exacte nu le stiu si nu prea ma intereseaza. Poate fi vorba de neplata unor taxe, de distragerea atentiei de la alte subiecte( cum insinueaza unii), de razbunari intre „clanuri”, de atentionare a unora sau altora. Sunt multe variante.

Ce e sigur insa e faptul ca oamenii de rand nu conteaza catusi de putin, astia care lucreaza 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana.

Ganditi-va numai la fapta de mare eroism al celui mai mare crestin al tarii. Omului i-a fost furata masina si s-a gandit el in prea marita lui genialitate ca e normal sa ii prinda el pe hoti si nu organele abilitate ale statului. Bodyguarzii lui i-au fugarit pe hoti prin tot Bucurestiul, ca in vestul salbatic, in vazul a zeci de oameni, i-au prins, i-au aruncat in portbagaj si i-au dus la o „discutie amicala” cu "Nasul" fara niciun fel de jena, fara sa se gandeasca ca privarea de libertate inseamna puscarie. Pana aici s-a ajuns.

Va dati seama ca daca personajul asta gretos n-ar fi deranjat pe cineva nimeni n-ar fi stiut de evenimentul petrecut in ianuarie si dezvaluit „opiniei publice” in martie ? Va dati seama ca daca voi veti gresi la un moment dat fata de unul de-asta s-ar putea sa nu mai auda nimeni de voi ?

Si sa nu va inchipuiti ca vreunul dintre ei va face puscarie pentru faptele comise. Miza e alta.