Doamnelor si domnilor dati-mi voie sa ma inclin. Am vazut ceva ce nu credeam ca fotbalul romanesc poate sa ofere: un fotbal de mare clasa.
In seara asta nu pot sa spun decat ca am vazut o partida FABULOASA facuta de CFR Cluj la Roma.
In sfarsit am apucat sa vad o echipa romaneasca care nu merge la cersit pe marile stadioane ale Europei. Am apucat sa vad cu adevarat un joc demn de Champions League. Iar fotbalul binenteles ca nu a ramas dator si le-a returnat un rezultat pe masura efortului depus pentru ca pana la urma, in Champions League, castiga cei care joaca fotbal ofensiv nu anti-joc cu 10 fundasi in linie.
Si tot pentru prima data am vazut o echipa romaneasca sa revina de la 0-1 in fata unei echipe mari din Europa. Si asta in deplasare, pe Olimpico.
Am mai vazut in acest meci o echipa romaneasca care sa domine o partida din toate punctele de vedere, atat tehnic cat si tactic. Cu adevarat un meci de pastrat in colectia de meciuri memorabile a echipelor romanesti.
Am vazut in seara asta la CFR Cluj cativa fotbalisti care sunt cu adevarat jucatori de Champions League.
Un meci cu adevarat mare presarat cu moment de sclipire oferite in repriza a doua in care Clujul a meritat intru totul succesul obtinut.
In aceasta seara Roma si CFR au jucat in aceeasi formula tactica 4-2-3-1. Roma cu Doni – Cicinho, Casetti, Panucci, Riise – DeRossi, Aquillani – Taddei, Baptista, Toneto – Vucinic, iar CFR cu Stancioiu – Toni, Cadu, De Sousa, Pereira – Dani, Muresan – Dubarbier, Trica, Culio – Kone. Si dupa cum incepuse meciul totul parea sa fie in nota mentionata de “analisti”, Roma in atac, iar CFR in aparare incercand sa speculeze orice sansa ce se putea ivi pe contraatac. Cateva ocazii si o bara a lui Vucinic au fost evenimentele cele mai importante ale primului sfert de ora.
Numai ca regia asta a tinut exact 17 minute, pana la golul marcat de Roma prin Panucci, la o grava eroare a lui Culio si o incercare de interceptie gresita a lui Stancioiu.
De aici inainte a fost un meci cu totul altul. Din acel moment a iesit la iveala o echipa a CFR-ului mult schimbata in bine fata de ultimele 15-20 de meciuri. Un joc colectiv bine organizat, combinativ, elaborios si care aducea aproape de fiecare data o finalizare la poarta.
Realizand ca nu au ce pierde la 0-1, “clujenii” au inceput sa atace incercand intai timid suturile de la distanta prin Dubarbier, Culio si Pereira, in timp ce Roma parea multumita de desfasurarea ostilitatilor acceptand presiunea clujeana.
Intr-o uluiala generala, in care CFR ataca si Roma se apara cu toata echipa, vine golul egalizator al Clujului la o faza de un-doi de manual Champions League intre Culio si Trica incheiat cu un sut superb la coltul barii.
Urmeaza, pe un contra-atac, un sut in diagonala al lui Dani scos cu dificultate de portarul roman Doni.
Apoi se fluiera finalul primei reprize.
In repriza a doua pe teren e numai CFR. La inceputul reprizei Roma il trece si pe Panucci in lista de aparatori accidentati (Juan si Mexes fiind indisponibili pentru acest meci). Dupa numai 2 minute in locul lui Panucci intra in teren Loria.
La 4 minute de la reluare CFR-ul reuseste incredibilul: 2-1 dupa un vole de exceptie al aceluiasi Culio. Roma pare o echipa blocata fizic si psihic. Nu reuseste sa creeze nicio ocazie cu toate incercarile lui Vucinic de a crea pericol in atacului roman. Julio Baptista, De Rossi, Taddei, Aquillani, Toneto sunt blocati la orice tentativa de defensiva bine organizata a CFR-ului.
Mai mult, CFR-ul are parte si de cateva “sviste arbitrali” din partea centralului rus Iouri Baskakov care nu observa un fault de ultim aparator si tinerile lui Cicinho asupra lui Culio.
Spalletti nu mai asteapta si il introduce in locul lui Riise pe Totti, nerefacut, in speranta unei schimbari in jocul fara ideei al Romei. Astfel Roma isi incearca ultima carte: Tonetto este retras in locul lui Riise, Totti merge in central ofensiv roman, Vucinic este retras in banda stanga si Baptista, cel mai solid jucator roman este trimis in careul clujean pentru a relua eventualele centrari.
Numai ca nici aceasta tactica nu da roade. Toate centrarile sunt respinse de apararea clujeana, iar suturile de la distanta nu au niciun rezultat.
Urmatorul episod notabil este tot in contul CFR-ului. La o lovitura libera obtinuta pentru un fault asupra lui Trica, Muresan suteaza putin pe langa poarta, eveniment ce starneste nemultumirea fanilor Romei.
Apoi, ca rana sa fie mai adanca in inima romanilor, Peralta, intrat in locul lui Trica, trece pe langa majorarea scorului cu o lovitura de cap ce tinteste transversala dupa o frumoasa centrare a lui Toni.
La Roma a mai intrat Montella(min.77) in locul lui Taddei, iar la CFR Panin (min.89) in locul lui Dubarbier.
Pe final, CFR-ul se retrage in preajma careului si lasa initativa romanilor, care insa sunt incapabili sa creeze vreo ocazie notabila.
Si dupa 4 minute de prelungiri in care Roma a fost incapabila sa puna vreo problema apararii clujene arbitrul rus a fluierat finalul unei partide memorabile pentru fotbalul romanesc.
Revenind acum la ale noastre, romanesti, nu pot sa ma gandesc decat ca acest joc a fost doar o intampare care, din pacate, va pastra definitia cazuala atat de tipica noua romanilor.
Pentru CFR urmeaza pe 1 octombrie un dus extrem de rece, Chealsea, care cred ca va schimba putin impresia din seara asta in mintea microbistilor romani.
Si ca sa fac o"paranteza", asa cum le place asa zisilor nostri jurnalisti sa spuna, mi-ar placea, asa cum am vazut in noaptea aceasta la PSV – Atletico(scor0-3), ca si suporterii romani, indiferent de scor, sa apalude la final echipa favorita. Pentru ca in seara aceasta CFR-ul a jucat un fotbal pe care nicio echipa romaneasca nu l-a mai jucat pana acum. Un fotbal de Champions League.
Si chiar daca traiesc cu impresia ca fotbalul jucat in seara asta de CFR Cluj n-am sa-l mai vad la vreo echipa romaneasca mult timp de acum inainte, e bine ca ne-am amagit cu gandul ca si echipele romanesti pot juca fotbal adevarat nu doar sa stea cu fundul in poarta.
4 comentarii:
Gabi, incearca, pe cat posibil sa folosesti diacritice daca se impune: romani și români e tot una...
la ce timp liber am, daca mai mai pui sa scriu si cu diacritice ma nenorocesti.
e o echipa romaneasca dar cu 9o % jucatori adusi din afara si cu un antrenor strain...ceea ce ar trebui sa spuna mult...deci, cred ca este vorba de atitudinea lor fata de joc..
Conteaza ?
Arsenal il are doar pe Walcott, Inter-ul il are doar pe Materazzi si pot continua asa la nesfarsit.
Conteaza cati romani sunt in echipa? Poate doar daca esti patron la steaua.
Spune treaba asta multe ? Da. Jucatorii romani sunt profesionistii doar cu numele(vezi pretul pe care l-a platit Dinamo pentru torje) si la salarii, in timp ce strainii sunt jucatori profesionistii adevarati, sunt cotati la adevarata lor valoare( vezi declaratia lui gigi becali :"L-am văzut pe Abel Moreno ăsta, m-am lămurit de el. Păi dacă dai 200.000 pe un jucător din Spania, înseamnă că atâta face..."), sunt platiti tot la valoare, dar si lucreaza de banii aia.
Dinamo aseara a jucat cu multi romani, printre care lucian goian, bostina, andrei cristea. Si ?
Ce-am vazut aseara nu se poate explica in termeni de fotbal profesionist pentru ca la cum aratau jucatorii lui neica nijmegen, fizic vorbind, cred ca si eu cu vreo 10 jucatori de divizia B ii invingeam.
In plus de asta, daca impresia care mi-a ramas aseara pe stadion nu este una inselatoare, eu am plecat de la stadion cu gandul ca Julio Cezar a jucat cel mai bine. Un tip la vreo 30 de ani, care e mai aproape de sfarsitul carierei de cat apogeul ei. E vorba de jucatorul ala despre care presa din Romania spunea ca strica atmosfera in vestiar si care cica n-a fost luat la rapid de peseiro pentru ca nu avea increde in abilitatile lui.
Aseara in timp ce peseiro(marele antrenor-conform "expertilor" din fotbalul romanesc) era eliberat de obligatiile contractuale cu rapid, Julio Cezar facea cel mai bun meci al lui de cand e la Dinamo.
Iar asta cred ca spune multe despre cum se intelege fotbal la noi si ce inseamna fotbalul profesionist.
Trimiteți un comentariu